Revistă print și online
Mi-am luat două zile de vacanță și cum înainte de asta am trecut pe la LITERA să înregistrez un audiobook, după Ciudățenii amoroase, am dat de un roman pe a cărui copertă, pe lângă paharul de vin, fotografiat cu artă, se afla și-o bulină, pe care scria "Carte publicată în peste 25 de țări". Uimitor, nu? Mereu m-au lăsat lampă cărțile de succes, pe care le-am privit cu suspiciune, dar și cu invidie. Iar de data asta, pentru că tot îmi luasem vacanță, am citit acest roman, care și-a făcut loc în atât de multe limbi chiar pe bune. Este vorba despre romanul Portocala sângerie de Harriet Tyce , autoare despre care s-a spus că aduce un nou tip de thriller, axat pe subteranele înfricoșătoare ale vieții domestice.
Am citit-o cu plăcere reală, căci e o carte relaxantă și, deși scrisă impecabil, nu are pretenții de literaturitate, ca multe alte altele.
Tema principală e răzbunarea. Dar nu vorbim aici despre hamletianism, nici despre acțiunea clișeică, bazată pe confruntarea dintre un agresor și un hăituit. Personajul principal este o avocată, pe nume Alison Bailey. Aceasta încearcă să facă față solicitărilor sociale prin refulări tipice, de la sex la alcool sau la alte evadări din închisoarea casnică. La un moment dat se ocupă de un dosar, care o are în centru pe Madeleine, acuzată că și-a ucis soțul. Alison trebuie s-o apere, iar acțiunea aceasta o pune treptat nu doar în fața crizei personale, ci și în fața unor abisuri sociale.
Nu cu mult timp în urmă, Liviu G Stan îmi propunea să scoatem în colecția de proză contemporană (de la LITERA) un o carte de proză polițistă, semnată de mai mulți autori contemporani, iar Aldulescu l-a întrebat imediat: dar cine o scrie? Se îndoia categoric de capacitatea scriitorului român de-a face o poveste cu mister și crime. Și poate că avea dreptate. Nu e la îndemâna tuturor să scrie o astfel de proză, iar eu, citind romanul lui Harriet Tyce chiar pot să confirm: există o artă scriitoricească a romanului polițist, mai ales când are o latură psihologică și acțiune alertă, ca aici. Mulți dintre scriitorii clasici au încercat genul, pentru a-și ridica literatura prin câte o istorisire polițistă care dublează romanul-propriu-zis. Dar sunt puțin scriitori în stare să construiască o poveste de mistere, care să te țină în priză până la capăt.
Thriller tradițional, cu răsturnări de situație, Portocala sângerie este un roman psihologic, care abordează convingător problema violenței domestice și perversitatea sistemului familial. Suspansul este la cote înalte, iar finalul satisface toate gusturile.
Harriet Tyce - Portocala sângerie, LITERA, 2022
Prozatoare, autoarea romanelor Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Logodnica (2017), este cunoscută mai ales prin trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Omulețul roșu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Paturi oculte și Zavaidoc în anul iubirii (2024), plus peste 300 de povestiri. 40 de titluri traduse în peste 15 limbi. Debut: Dicționar de simboluri din Opera lui Eliade (1997). Între cele mai recente romane traduse: The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), A malom kísértete (2024, Budapesta) și Dorëshkrimi fanariot (2024, albaneză). Are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. Premii: premiul pt. Proză al Uniunii Scriitorilor /2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009. doinarusti.ro https://doinarusti.ro