Merse din nou o bună bucată de vreme, dar la un moment dat își dădu seama că se rătăcise, și nici nu cunoștea zona în care ajunsese. Deși nu se vedeau semnele că ar fi nimerit într-un cartier mai bogat, atmosfera se schimbase pe nesimțite. Aici nu mai erau patrule de bărbați cu barbă de trei zile, ochi roșii de oboseală și de stres și hotărâre nestrămutată de a-și apăra colțul de stradă, ci mai degrabă zonarzi fumători de diverse, băutori din sticle trecute din mână-n mână și ascultători de trap. Mizeria crescuse simțitor și abia acum își dădu seama Moussa că locul de unde venise, deși la fel de sărac ca acesta, era mult mai curat. Se auzea din nou vuiet și Moussa se îndreptă instinctiv spre el, ca o molie atrasă fatal de lumânarea aprinsă ce o va arde. Nu avu mult de mers până când văzu gloata umflându-se ca un șuvoi de apă după viitură, amenințând să distrugă totul în cale. Deși mulțimea nu era nici pe departe la fel de numeroasă ca în centru, îngustimea străzilor o făcea să pară mai mare decât era de fapt și amplifica efectul vuietului.

Adunarea de oameni era mai puțin pestriță ca mai devreme, erau acolo aproape exclusiv locuitori ai acelui cartier sărac, mai toți îmbrăcați sărăcăcios și kitchos. În ciuda hainelor bling pecare mulți le purtau impresia de sărăcie și prost gust ce se încerca acoperită prin haine scumpe, cel mai probabil fakeuri, nu i-ar fi scăpat unei persoane cu spirit de observație. Gloata se adunase în fața unui supermarket cu intrarea baricadată și părea pe moment destul de liniștită. Se vedea că nu era vorba de liniște, ci de o căutare încordată, se discuta despre oportunitatea spargerii magazinului și despre cum s-ar putea face asta. Părerile erau împărțite, pro și contra, dar nu după mult timp, sătul să aștepte, un tânăr cu Nike-uri în picioare luă chestiunea în propriile mâini și se apropie de ușile supermarketului, izbind cu umărul, cu toată forța de care era în stare, tabla groasă cu care fuseseră baricadate. La început toți ceilalți priviră uimiți, fără să schițeze un gest, dar apoi câțiva bărbați mai zdraveni i se alăturară, și mulțimea se sparse de acum în două grupuri. Cei mai îndârjiți și mai curajoși merseră să ajute, unii doar cu privirea, acțiunea jefuitorilor în timp ce ceilalți, probabil temători încă de vreo lege, penală sau morală, ori pur și simplu opunându-se jafului ce stătea să înceapă se traseră mai îndărăt.

Loviturile curgeau acum gârlă, se aduseseră bâte și răngi de fier, dar tabla groasă, deși îndoită serios, rezista îndărătnică. Deodată se auziră niște bufnituri mari sau bubuituri sau poate că a fost zgomotul unor focuri de armă, nimeni n-ar fi știut să spună, urmate imediat de țipete panicate, urlete și gemete și mulțimea se retrase, fugind care încotro, neștiind ce se întâmplă. Ecoul răsună clipe bune, ajutat și de îngustimea străzii, o vibrație gâjâită ce nu transmitea nimic bun.

Apoi se dumiriră. De pe acoperișul supermarketului o femeie trecută bine de a doua tinerețe, probabil proprietara magazinului, ajutată de un bărbat mai tânăr, probabil fiul sau ginerele, aruncau cu tot felul de obiecte: mese, scaune, oale, aparate electrocasnice mai mici, oglinzi, tot ce le venea la mână și putea face rău, în capul atacatorilor. Bărbatul ținea în mână ceea ce

părea o carabină, sau o pușcă, și încerca să tragă doar atunci când jefuitorii wannabe se apropriau prea mult de magazin, încercând probabil să își economisească gloanțele pentru țintele care le meritau cu adevărat.

(Fragment din romanul Nașterea eroului, premiul de debut al editurii Litera/2022: Primul roman. În curs de apariție, în BPC.)