Romanul I put a spell on you (Editura Litera, București, 2020) se articulează ca o explorare ficțională a unei lumi fantastice filtrate prin grilele culturii pop. Una dintre legendele cele mai permeabile la specificul și fizionomia spirituală a fiecărei comunități locale, cea a miresei-fantomă care bântuie pădurile întunecate ale satelor și răpește bărbați pentru a-i face să dispară, se transformă, acompaniată de soundtrack-ul potrivit, în alegorie a fanteziei și a senzualității dezlănțuite și eliberatoare. Aventura spontană și sordidă a lui Cristian cu o străină întâlnită într-o cârciumă sătească se transformă într-un refren obsesiv, care ajunge să îi acapareze existența atunci când începe să bănuiască faptul că escapada sa extraconjugală s-a consumat cu Irina, mireasa-fantomă ce își face apariția prin pădurea Radova. Textul se compune ca o îmbinare armonioasă de flashbackuri, senzații fulgurante și impresii fruste ori halucinante, pe fundalul cărora răsună variantele și variațiile aceleiași melodii puse pe repeat, I put a spell on you.

Ironia, autoironia, destinul și liberul arbitru sunt prinse în țesătura ideatică densă a acestui roman, în care cititorul va fi surprins să întâlnească referințe la cultura pop contemporană, de la filme cu Ryan Gosling sau Ben Affleck, până la serialul Lucifer și la titluri cunoscute de cărți de dezvoltare personală, de tipul Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul. Textul este împânzit de prezențele culturii consumerismului, care acaparează până și mitul local al miresei părăsite care, în urma decepției amoroase, se sinucide. Allex Trușcă se slujește de marcatorii culturii pop pentru a institui suveranitatea ironiei, instanța căreia i se subordonează până și universul atins de suflul fantasticului. Întregul imaginar fantastic la care ne-am aștepta să fie țesut în jurul întâlnirii cu prezența fantomatică menită să zdruncine credințele convenționale asupra iubirii și fidelității este dinamitat în favoarea unei abordări mai degrabă cinematice și senzuale.

Scriitorul construiește o poveste cinematică, cu intuiție și inventivitate narativă, iar personajele își confruntă imaginea într-o oglindă procustiană, alcătuită după toate standardele șabloanelor hollywoodiene. Impresia generală este că materializările culturii pop nu sunt introduse doar ca instrumente ale ironiei sau criticii, cât mai ales ca strategii de nuanțare narativă. Naratorul și personajele nu disprețuiesc lumea consumerismului, dar caută să se adapteze și să îi supraviețuiască. Romanul se deschide cu o scenă erotică de tip convențional, desprinsă parcă dintr-un film de duzină, gustat de un public larg, iar naratorul histrionic le comentează ironic gesticulația și scenografia nerealistă: "Protagoniștii sunt dezbrăcați, femeia îl călărește ca o profesionistă în arta păcatelor carnale, cum altfel ar fi luat rolul ăsta? El pare cam crispat, cu mâinile pe șoldurile ei [...] Camera rămâne fixată pe mutra satisfăcută a idiotului, și în plan îndepărtat femeia goală, învelindu-și artistic corpul cu rochia" (p. 11). Mecanicitatea reacțiilor studiate ale actorilor servesc drept prequel experienței amoroase a protagonistului. Cristian, un corporatist căsătorit care fuge de rutina domestică și de reproșurile familiei hoinărind prin crâșmele mizere din afara orașului și ascultând poveștile de pahar ale sătenilor inspirați de licorile de calitate îndoielnică, o cunoaște într-o noapte pe Ileana. Urmărit de traseul social fixat în jurul relației cu Marcela, soția sa, este ușor sedus de femeia atrăgătoare care apare de nicăieri în cârciuma sordidă. Momentul întâlnirii cu Ileana este declanșat tot de un pretext cinematic, fularul uitat la masa la care Cristian băuse: "Aproape ca-n filmele românești, alea de după Revoluție, când încă nu-i copiam pe americani în toate cele, am intrat din nou în baracă și-am văzut-o pe Ileana așezată la masa mea, jucându-se cu fularul pe care-l uitasem" (p. 28). Primul schimb de replici nu poate fi altfel decât stângaci, "gen romanele Norei Roberts", iar trecerea la plimbarea cu mașina și apoi la experiența erotică nu este deloc încetinită de alte convenții sociale.

Apariția misterioasă a femeii și dispariția sa neașteptată imediat după consumarea actului din mijlocul pădurii întunecate nu sunt singurele indicii ale unei prezențe venite din altă lume. Otherworldness-ul se face simțit atunci când mai intervine un alt personaj și le tulbură interacțiunea. Chelnerița și bătrânul alcoolic pe care îl conduce acasă nu par a o vedea pe Ileana întrucât îl privesc doar pe Cristian, iar atunci când sunt întrebați, își amintesc doar că l-au văzut singur. Printre aceste câteva red flags discutabile, cărora le găsește seturi de posibile justificări, Cristian află că numele femeii cu care și-a înșelat soția coincide cu cel al miresei care bântuie pădurea Radovan în încercarea de a-și răzbuna nefericirea răpind bărbați și cauzând accidente tulburătoare. Un alt element important al biografiei miresei-fantomă este fuga acesteia din Moldova, iar singurul aspect precis pe care personajul și-l amintește din întâlnirea cu prezența cameleonică rămâne accentul moldovenesc. Ileana posedă o fizionomie cameleonică atrăgătoare, care ajunge să se suprapună peste cea a soției, urmând ca, în final, să se substituie acesteia.

În mod previzibil și realist, Cristian percepe bizareria întâlnirii doar retrospectiv, când reface etapele prefacerii sale în soț adulterin. Aflându-se în prezența femeii care îl fascinează și îl atrage, celelalte detalii își pierd importanța. Până în acel moment, el este victima propriilor dorințe reprimate și eliberate de femeia cu profil și vestimentație de starletă. Vinovăția are efecte caustice asupra liniștii și lucidității sale. Amintirea fantomatică a femeii cu care și-a înșelat soția îl face să respecte scenografia tipică pe care mitologia urbană o atribuie bărbatului care își înșală soția pentru prima dată: începe să manifeste dorința de a-și reface căsnicia și de a petrece mai mult timp cu Marcela. Încercările de a scăpa de tăișurile conștiinței vinovate, corporatistul dezlănțuie o serie de transformări surprinzătoare în înfățișarea, vestimentația și comportamentul soției sale. Tranziția dinspre o femeie discretă și o soție monotonă către o seducătoare care atrage privirile tuturor și își contrariază partenerul este înregistrată de Cristian cu surprindere și suspiciune.

Trecutul de familie reapare în mintea bărbatului a cărui existență a gravitat în jurul îndeplinirii taskurilor familiale, sociale și de serviciu, fiind nevoit să ignore tensiunea mediului nesănătos pe care avea să-l perpetueze inconștient: "Am îmbătrânit vreo zece ani și l-am văzut în oglindă pe tatăl meu, înnebunit de gelozie, reproșându-i mamei că a stat prea mult de vorbă cu vecinul în fața blocului sau că nu-știu-cine a văzut-o pe stradă într-o mașină cu un bărbat. Nu spusesem nimănui vreodată că într-o zi tata a plecat de acasă cu un cuțit în buzunarul de la piept s-o întâmpine pe mama, supărat că întârzia de un sfert de oră" (p. 117). Singurele întâmplări care fragmentează dinamica noii relații dintre soți sunt coșmarurile bărbatului și fenomenele nefirești care se petrec în casa lor. Bănuielile lui Cristian că soția încearcă să se schimbe pentru a fi atrăgătoare în ochii altcuiva sunt întrerupte de robinetul, aragazul și lampa de pe hol, care se aprind singure, și de sunetul straniu de pași pe care îl aude noaptea.

Influențele copleșitoarei mass culture modelează nu doar reflexele culturale ale personajului, ci și modul în care se reprezintă pe sine: "Ca-n serialul ăla cu Lucifer Morninstar, când te întreabă Scaraoțchi rebranduit de americani: So, what’s your deepest desire?, brusc realizezi că te-ai mințit, că nu-ți dorești să fii cel mai bun soț, tată, manager, angajat, nici fiul sau fratele perfect, ci doar să reușești să trăiești fie și numai o singură zi fără să te gândești la consecințe, la minciuni, să nu te mai amăgești pe tine, mai ales" (p. 33). Maniera în care eroii romanului experimentează viața, vinovăția sau schimbările sunt și ele mediate de cultura pop. Pentru Cristian, comoditatea și familiarul relației cu soția sa, Marcela, reprezintă factorii catalizatori ai vinovăției și ai dorinței de a-și schimba viața de cuplu.

Relația platonică pe care eroul o va dezvolta pur întâmplător cu Marina într-un teambuilding sădește germenele schimbării profunde, reale, dar și inițiativa de a obține controlul asupra propriei vieți. Elementul fantastic este mai degrabă insinuat deoarece își face apariția doar pentru a răsturna echilibrul fragil al realității convenționale, încărcând atmosfera cu irizații crepusculare. Acest fantastic este unul de sorginte umană și acționează niște supape discrete, care sunt gata să-l mascheze prin glisarea către vis. În timpul zborului cu avionul companiei aeriene Osiris, care adună pasageri din ambele lumi, cea a viilor și cea a morților, Cristian depășește șocul inițial și își concentrează eforturile în direcția lămuririi identității femeii cu care avusese o aventură de o noapte.

Romanul I put a spell on you reprezintă un experiment literar reușit de încorporare a unui mit local în orbitoarea cultură pop printr-un stil cinematic plăcut, cu inflexiuni sonore obsedante, întocmai ca melodia celor de la Creedence Clearwater Revival. Stilistic și imaginativ, Allex Trușcă reușește să reproducă literar notele înalte ale soundtrackului ales.

Alexx Trușcă, I put a spell on you, București, Litera, 2020.