Revistă print și online
David Hall (1937-2014) este considerat unul dintre pionierii artei video din Regatul Unit, care începuse să se dezvolte din ce în ce mai mult în anii 70, în umbra artelor consacrate, precum pictura sau sculptura, față de care arta video se afla într-o poziție defensivă, de supraviețuire (Meigh-Andrews, 2014, p. 8). Caracterul militant al corpusului de lucrări neconvenționale construit de David Hall este dublat de textele critice scrise de acesta, insistând asupra recunoașterii și acceptării acestei arte emergente, aflată în raport autonom față de formatul impus de televiziune(Meigh-Andrews, 2014, p. 8). Având dintotdeauna un statut inferior, imaginea în mișcare a trebuit să parcurgă un drum dificil chiar și când ne gândim la studiile de film, până să fie plasată într-un context academic. Cu atât mai dificil este acest traseu pentru imagini care erau deseori incoerente, fragmentate, foarte personale și conceptuale. Artistul nu doar că transformă arta video într-un potențial obiect de studiu, dar schimbă și dinamica prin care ea se plasa față de celelalte medii artistice prin intervențiile agresive ale acestei zone de nișă în industria de divertisment reprezentată de televiziune. Lucrările acestuia se infiltrează într-o lume pe care vrea să o demaște, operând din interior.
În 1971, David Hall a început să intervină direct în această lume mass-media, mai exact în televiziune, care genera un flux neoprit de informație, modelând realitatea. Acesta a creat seria Seven Tv Pieces pentru primul canal de televiziune independent din Scoția, STV, care conținea inițial 10 filme scurte în format de 16mm adaptat pentru transmisia TV. Acestea anunțau deja stilul care devenea definitoriu pentru viitoarele sale lucrări, televizate sau nu: un stil agresiv, autoreferențial, deconstructivist și ironic. Fiecare video se concentrează pe o anumită imagine vizuală, folosind ca mijloc de expresie fie un singur cadru, fie time lapse. Într-una dintre lucrări este urmărit procesul de ardere al unui televizor pentru câteva minute, iar după ce din obiectul în flăcări mai rămâne doar carcasa, imaginea se întoarce către un traseul mai puțin violent, ba chiar liniar în aparență. Totuși, acesta este întrerupt periodic de ecranul gol și de o voce masculină care anunță cuvântul "Interruption", distrugând pseudo narațiunea filmului.
David Hall a respins acuzațiile timpului care considerau arta sa și a multor alți artiști video ca fiind vinovată de formalism, din cauza contrentrării excesive pe tehnicile vizuale. Dimpotrivă, lucrările lui Hall aveau un scop concret, care depășea caracterul pur formal, estetic al lucrării. Ele aveau o componentă radicală și politică care se manifesta prin jocul interactiv propus de artist între instalații și spectatorul care devenea, de fapt, un colaborator. David Hall admitea faptul că așteptările publicului asupra instalațiilor video fuseseră setate de imaginile difuzate la televizor, însă provoacă spectatorul să chestioneze modul dominant de reprezentare scoțând la iveală însuși limbajul acelui mediu (Meigh-Andrews, 2014, p. 90). Arta lui Hall încerca să trezească cel mai pasiv dintre spectatori: consumatorul de televiziune.
Deși filmate în formatul de 16mm, , 7 TV Pieces au fost concepute special pentru formatul Tv, pentru a "încăpea" în cutie și pentru a defamiliariza un obiect domestic atât de familiar cum este televizorul prin stranietatea și surpriza unor astfel de intervenții. Mai mult, tehnicienii acelei perioade nu acceptau să difuzeze materiale video de proastă calitate, amatoricesti, însă acceptau formatul de 16mm. Într-un interviu cu Jackie Hatfield, David Hall afirmă că mai mult decât a deconstrui tehnologia din spatele imaginii în mișcare în materialitatea și procesul ei de formare, el își dorește să exploreze mediul televizat drept un fenomen cultural, un mediu efervescent în care ideile de dezvoltă și se arată.
În colaborarea cu Scottish Television, Hall refuză să producă televiziune pentru televiziune și își numește materialele video din seria TV Pieces "interjecții" menite să surmonteze așteptările publicului și să creeze o problematică. Cel mai cunoscut material creat de Hall nu este 7 Pieces, ci This is a Television Receiver, o altă intervenție produsă pentru BBC. Aici, prezentatorul de știri Richard Baker, o somitate mediatică a vremii reprezentând autoritatea programelor de știri BBC, vorbește despre spectralitatea propriei sale prezențe care inundă spațiul domestic al publicului. Imaginea lui Baker, figura profesionalismului, a obiectivități BBC-ului și a încrederii mediatice este fragmentată pe parcursul filmului până ce aproape se pierde de tot, în compania unei voci din ce în ce mai distorsionate.
Ideea lui Hall de a întrerupe neanunțat transmisia TV cu lucrările artiștilor video a fost revitalizată de-a lungul timpului. Lis Rhodes și alte artiste au primit permisiunea de a-și înfățișa filmele scurte publicului larg pe Channel 4 și nu în ultimul rând, o nouă serie de întreruperi creată de David Hall a rulat în anii `90 pentru MTV, al cărui producător, Peter Dougherty, aduna materiale de avangardă din toate sursele. Ecranul a continuat, prin intermediul acestora să fie străpuns din când în când de bizareria unor imagini care au făcut arta video accesibilă, măcar pentru un moment, publicului larg.
Chris Meigh-Andrews, A History of Video Art, New York, Bloomsbury, 2014.
Absolventa unui master de Studii culturale vizuale, este interesată de film la intersecția acestuia cu politicul.