Barcelonezul Eduardo Mendoza ne propune prin romanul lui o joacă detectivistică interesantă, care devine mai serioadă decât ne-am fi așteptat. Dispariția unor fete de la pension și conversația cu o măicuță deloc binevoitoare reprezintă deja niște ingrediente interesante ale intrigii. Inserția de pseudofantastic într-o criptă care nu e de fapt nici bântuită, nici blestemată, ci doar foarte ingenios construită nu face decât să condimenteze și mai mult cadrul narativ.

Dar nici măcar aceste elemente nu pot concura cu limbajul extrem de savuros al fostului detectiv Pearipilevântului. Un nume pe cât de bizar, pe atât de potrivit acestui ins care ne proiectează încă de la prima pagină într-un sanatoriu unde, culmea, pare că se simte chiar foarte bine, coordonându-și echipa de fotbal. Fragmentele destul de șterse de rațiune care i-au mai rămas îl fac totuși să spere că nu se va mai întoarce acolo dacă reușește să rezolve misterul criptei văjite. Îndrăgindu-l încă din prima clipă, noi sperăm alături de el ca finalul acestei aventuri să fie piperat și cu puțin romantism, din moment ce, alături de Mercedes, activează cu atâta verosimilitate binomul Doamna și vagabondul.

Printre victime care dau doar impresia că mor și muște uriașe care arată cât de bine ne ajută o mască de gaz să ne deghizăm, Pearipilevântului descifrează misterul criptei cu capcane și apucă să ne și facă să râdem cu lacrimi, prin eleganța pe care se străduiește să și-o impună, în ciuda educației precare, așa cum singur mărurisește. Cunoscându-l din ce în ce mai bine, ajungem în mod involuntar să căutăm un adjectiv care să caracterizez mai bine educația lui, întrcât chiar și "precar" e mult spus.

Iar dependenții de Cola își găsesc aici complicele acestei mici plăceri mai nevinovate decât trabucul comisarului Flores, reprezentant al prototipului de paiață care îl susține totuși pe fostul nostru detectiv de la spitalul de nebuni.

Un mister mai puțin misterios, dar care se vrea, totuși, experimentat până la capăt.

Eduardo Mendoza, Misterul criptei vrăjite, București, Humanitas, 2006