Citind În supa miso de Ryū Murakami, mi-a atras atenția modalitatea în care sunt structurate imaginile culturilor. Pe lângă modul ingenios de a prezenta cultura japoneză prin intermediul celuilalt, a americanului Frank, mi s-a părut interesantă și abordarea culturilor din unghiul unor stereotipuri culturale, pe care Ryu Murakami le folosește cu scopul ilustrării barierelor care stau în calea cunoașterii.

Tema romanului poate fi rezumată în câteva rânduri: Kenji, personajul-narator, este un ghid japonez al industriei sexului, el le oferă contra cost străinilor o introducere în cartierele de plăceri din Tokyo. Frank este un turist american care îl angajează pe Kenji pentru câteva zile, înainte de Anul Nou. În timp ce Kenji lucrează pentru Frank, se petrec niște crime în Tokyo, iar Kenji îl suspectează pe Frank din cauza comportamentului și figurii sale bizare. Kenji descoperă că Frank este un criminal în serie, fiind martor la crimele sale, pe care alege să nu le denunțe la poliție. Pe tot parcursul romanului, este urmărită relația ciudată și încordată dintre Kenji și misteriosul Frank.

Pretextul povestirii, ghidul în industria sexuală japoneză pentru străini, ascunde o structură de profunzime asupra modului în care străinii, americanii în mod special, privesc femeile japoneze. În roman este inserată sugestia mentalității prin care sunt sexualizate femeile asiatice. Aflăm că informațiile pe care Japonia le oferă turiștilor sunt despre sport, muzică și sex, nimic mai mult. Aici, Ryū Murakami face o aluzie fină la principalele interese pe care le pot avea americanii în Japonia, acelea pe care ei le pot înțelege, muzica, nu cea tradițională japoneză, ci cea jazz și rock care a pătruns în Japonia sub influența americană, sportul, baseball și baschet, prea bine cunoscute în America, și sexul, care are la bază un factor de atracție mult mai profund. Principalul motiv pentru care americanii văd în Japonia "un supermarket al sexului", după cum afirmă personajul american, Frank, este sexualizarea asiaticilor în imaginarul american, după cum afirmă și Kendall Matsumoto, o cercetătoare japoneză din America, "the region becomes an available canvas for exotic Western fantasies, Asian women are flattened to empty vehicles of sexual desire" (Matsumoto, 2020, p. 15). Acest fapt are rădăcini mult mai adânci în conceptul de orientalism pe care Edward Said îl dezvoltă, este vorba de gândirea colonială care stă la baza relației dintre Orient și Occident, care implică ideea de dominație a Occidentului asupra Orientului. În sprijinul acestei idei, Edward Said dă exemplul lui Flaubert, pe care îl consideră "un model de relație dintre Est și Vest și discursul despre Orient pe care acesta îl face posibil" (Said, 2001, 18). În exemplul dat în lucrarea Orientalism: concepțiile occidentale despre Orient, este prezentat Flaubert, vestic, bărbat și bogat, care își permite să o reducă pe Kuchuk Hanem la un simplu obiect al dorinței sexuale și să nu îi ofere dreptul la replică, vorbind în locul ei.

Ryū Murakami arată cum pentru o parte din americani, femeile asiatice au devenit doar o atracție turistică sexuală. În plus, personajul-narator le prezintă pe femeile din industria sexuală ca fiind lipsite de profunzime, devenite doar obiecte ale acestei industrii. Acest lucru se întâmplă chiar după scena în care Frank ucide femeile dintr-un bar de întâlniri compensate, iar Kenji este în dilemă dacă să îl denunțe la poliție sau nu. Faptul care îl convinge să nu o facă este, pe lângă șoc, teama de a nu fi ucis la rândul lui și de a rămâne fără loc de muncă, următorul: "Erau niște oameni contrafăcuți (...) Erau niște gunoaie, dar nu pot spune că eu sunt diferit (...) ăia de acolo nu trăiesc serios (...) astfel de oameni muriseră acolo. Îmi era imposibil să mă duc la poliție pentru asemenea indivizi".

Ryū Murakami se joacă în acest roman cu stereotipurile, atât cu cele ale americanilor asupra Japoniei, sexualizarea japonezelor, dar și cu cele ale japonezilor asupra americanilor, putem să observăm acest lucru chiar din construcția personajului american, acesta fiind un criminal în serie. Pe lângă faptul că Frank reiterează acest stereotip american al criminalului în serie, avem și trimiteri clare la cinematografia americană, atunci când Jun, iubita lui Kenji, aseamănă modul în care a fost omorâtă o japoneză cu un film foarte cunoscut din cinematografia americană: "Să o taie bucăți! Parc-ar fi în Tăcerea mieilor." Atunci când starea cadavrului fetei este descrisă, observăm că atât Kenji, cât și Jun, afirmă că: "Felul în care a fost omorâtă e neobișnuit. Nu pare să fie mână de japonez." și "După cum a omorât-o, nu prea pare să fie vorba de un japonez". Observăm de aici că modul în care japoneza a fost omorâtă este pus pe seama stereotipului de serial killer american. De asemenea, atunci când Kenji începe să afle povestea lui Frank, i se pare că ar fi "scoasă parcă dintr-un film SF".

În plus, sunt făcute referințe și la cultura pop americană, fascinată de imaginea de serial killer și de horror, atunci când Frank își spune povestea și declară că "Mass media a tras concluzia că influența negativă a filmelor de groază mă făcuse să comit crime", prezentând impactul cultural pe care îl poate avea valorificarea acestui stereotip în cultura de consum.

Așadar, Ryū Murakami reușește să insereze în romanul său un substrat care se bazează pe stereotipurile culturale care îndepărtează individul de cunoașterea reală, profundă a unei culturi. Totuși, autorul nu mizează doar pe asta, el reușind să construiască personaje care sparg aceste tipare. Frank este diferit, deoarece nu se încadrează în stereotipul turiștilor americani pe care Kenji i-a întâlnit, Frank vine în Japonia pentru a se curăța de cultura care îl făcuse să devină ceea ce era, vine să cunoască Japonia și să se purifice. Contrar așteptărilor lui, Frank dă de o societate consumeristă, unde oamenii nu-și cunosc propria cultură, o societate similară celei lăsate în urmă, "în țara asta, unde nu există un standard pentru ceea ce e cu adevărat important. Adulții trăiesc numai pentru bani și pentru lucruri pe care ei le-au decretat valoroase, cum sunt produsele de firmă". Interesantă este și utilizarea personajului străin, a americanului Frank, pentru a ilustra lipsa cunoașterii propriei culturi. Prezența Celuilalt îl face pe Kenji să își vadă cultura mai adânc, să conștientizeze anumite adevăruri despre oamenii care-l înconjoară, să le vadă superficialitatea și să o vadă și pe a lui, să conștientizeze starea actuală a Japoniei. Așadar, Frank are un rol esențial pentru a ilustra societatea japoneză privită din exterior și pentru a-l face pe Kenji să vadă mai clar, el reprezintă opoziția Eu-Celălalt pentru a putea ilustra dimensiunea Eului.

Pe lângă toate acestea, alegerea celor două stereotipuri, sexualizarea femeilor asiatice și cultura serial killer, este în concordanță cu imaginea pe care Ryū Murakami o zugrăvește despre societatea contemporană japoneză, pe care acesta o consideră degradată și în plin declin la momentul în care scrie cartea, în 1997.

MURAKAMI, Ryū: În supa miso. Traducere de Florin Oprina. București: Polirom, 2022

MATSUMOTO, Kendall: “Orientalism and the Legacy of Racialized Sexism: Disparate Representational Images of Asian and Eurasian Women in American Culture", Young Scholars in Writing, Vol. 17, 2020, URL: https://youngscholarsinwriting.org/index.php/ysiw/article/view/305.

SAID, Edward W.: Orientalism: concepțiile occidentale despre Orient. Traducere de Ana Andreescu, Doina Lică. Timișoara: Amarcord, 2001.