Romanul istoric nu se demodează niciodată. O demonstrează cu prisosință premiile pe care romanele a căror acțiune se desfășoară în alte perioadă decât cea prezentă le primesc în mod regulat și listele de bestsellere din ziarele de pretutindeni. Este la modă ceea ce am ajuns să numesc "romanul ce are pe copertă o doamnă întoarsă cu spatele la cititor" și pare că această modă va mai dura ceva. Dar ele se vând, sunt căutate și discutate, așa că cine suntem noi să ne punem în calea lor?

Ultimii ani au adus în atenția publicului (și sper că și a criticii) două romane istorice foarte bine documentate și care au așezat pe harta scriitorilor români de valoare două scriitoare extrem de promițătoare. Două doamne care s-au pus pe studiat și documentat mai întâi, pentru a țese apoi povești la care cu siguranță cititorii români au rezonat: este vorba, evident, de "Între două fronturi" al Oanei David, roman apărut în două ediții la Editura Hyperliteratura, și de cel despre care aș vrea să vorbesc în continuare – "Blestemul Podului" al Mădălinei Tanasă, apărut anul trecut la Editura Presa Universitară Clujeană (și el reeditat destul de repede la aceeași editură).

Două romane cu acțiunea plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în România mai întâi ocupată de nemți și apoi devastată de conflict, foarte bine documentate și încărcate de suspans, însă cu mize diferite: în timp ce romanul Oanei David descrie oroarea bombardamentelor din București, dar se concentrează mai mult pe povestea de dragoste dintre personajul principal, Lulli, și neamțul Heinrich von Reinhardt, dar și pe viața mondenă a societății acelor vremuri, romanul Mădălinei Tanasă, a cărui acțiune se petrece în satul Cosmești din județul Galați, aflat, spre ghinionul lui la acea vreme, lângă podul peste Siret, pod de o importanță strategică extraordinar și, deci, obiectiv important atât pentru germani, cât și, mai apoi, pentru ruși, se concentrează pe evenimentele care îi afectează pe locuitorii care s-au trezit în fața unui război care nu-i al lor.

Inițial, Cosmești pare un sat încremenit în timp, un timp care are răbdare cu locuitorii de acolo până când vine primejdia cea mare peste ei. Flăcăii muncesc de mici pentru a-și ajuta familia să supraviețuiască, fetele trudesc și ele alături de părinți și se roagă în sinea lor ca acela care le va fi ales, întrucât nu poate fi vorba de alegerea lor, a fetelor, să nu fie o brută care să le bată foarte tare, iar ele să reușească în cele din urmă să ajungă să îi iubească.

Ana, personajul principal al acestei povești, are norocul de a-i pica cu tronc unui băiat cu inimă bună și extrem de muncitor, Petru pe numele său, un zdrahon ale cărui unice ambiții sunt să se căsătorească cu fata pe care a pus ochii încă de mic și să își cumpere un cal pentru a-și ara câmpul și a face rost de mâncare pentru ei și familia lor. Din păcate, Petru a crescut alături de un tată risipitor care le-a creat multe probleme de-a lungul timpului, așa că greutățile nu l-au ocolit de-a lungul vremii. Noroc cu mama sa, Ștefana, care a avut grijă de casă și de el și de sora sa cea bolnăvicioasă, Paraschiva, a cărei tuberculoză latentă o împiedică să participe la muncile câmpului, altminteri poate că și Petru s-ar fi transformat într-un demn urmaș al tatălui său, iar Ana ar fi avut soarta multor alte fete.

Greutățile pe care le întâmpină din pricina capriciilor vremii și a sărăciei pălesc însă atunci când peste ei vine războiul, iar nemții poposesc în sat pentru a apăra podul ce face legătura între zona Moldovei și restul țării. Pentru că titlul exact asta sugerează: ce s-a întâmplat în timpul Marelui Război se repetă acum, iar podul peste Siret redevine obiectiv strategic pentru forțele care se instalează ca la ele acasă în satul Cosmești pentru a-l proteja și a face posibil transportul vehiculelor grele către frontul rusesc. Căci a sosit din nou tăvălugul, iar bărbații sunt chemați la oaste ca să lupte încă o dată într-un război care nu e al lor.

Mădălina Tanasă face o chestie foarte interesantă în această poveste amplă ce se desfășoară în anii premergători celui de-Al Doilea Război Mondial și în timpul acestuia: povestea ei este de fapt despre cum anume sunt afectați locuitorii satului de lângă pod de tăvălugul istoriei – pe de o parte îi avem pe bărbații care pleacă forțați la luptă după o instrucție mai degrabă sumară, unde cei care supraviețuiesc ajung până la urmă în lagăre și trebuie să facă, la rândul lor, niște alegeri dureroase, în timp ce femeile, copiii și bărbații care nu mai pot lupta rămân acasă pentru a se descurca cum pot, iar aici există din nou două tabere, cei care o lasă mai moale și încearcă să se împace cu ocupatorii nemți care totuși nu sar calul, ferindu-se din calea lor, și cei care aleg să plece din sat, cum este exemplul familiei Anei, cu copii mici, care aleg calea pădurii, unde se căznesc să treacă cu bine peste vremurile tulburi ce s-au abătut asupra lor.

Povestea se concentrează însă mai ales pe chinurile prin care trebuie să treacă Ana mai întâi în căsnicie din cauza soacrei Ștefana, care parcă se transformă în cu totul altceva după ce îi ajunge o noră în casă, devenind o adevărată soacră acră și nemernică ce-i face zile fripte unei fete altfel blânde și supuse, iar mai apoi din pricina brutelor venite dinspre Răsărit după ce nemții își iau tălpășița și cea mai mare primejdie o reprezintă faptul că sunt femei rămase fără bărbați care să le apere. Iar apărarea vine totuși exact de unde nu te-ai aștepta, în vreme ce agresiunea are loc, la fel, de unde nu te-ai aștepta. Sau poate că te-ai aștepta, dar nu ai vrea s-o crezi.

Inițial m-am temut că va fi o poveste despre foamete și chinurile pe care locuitorii Cosmeștiului le vor îndura din pricina războiului și, mai apoi, a ocupatorilor ce s-au trezit brusc că pot lua orice poftesc după bunul plac. Nu e cazul, deși, tangențial, sunt atinse și aceste aspecte. Povestea este însă una despre alegeri. Alegeri pe care oamenii le fac din disperare de cauză sau în urma unor calcule. Ne supunem și supraviețuim cu capul plecat sau ne împotrivim și pierim demn? Atât în război, cât și acasă. Ne apărăm onoarea, dar cu ce preț? Strângem din dinți și rezistăm, dar știm oare ce ne așteaptă la întoarcere?

Drame cumplite se petrec departe de orașele unde calculele cinice (și eronate) au îngropat o națiune. Bieții săteni s-au trezit încă o dată transformați în carne de tun, în simple numere, în statistici, în pioni pe harta unora pentru care individul contează prea puțin. Iar când nici cel de alături nu se mai gândește decât la ai săi, ce șanse mai au, de pildă, trei femei lipsite de apărare, dintre care una e grav bolnavă, una are mințile cam zdruncinate, iar una e doar piele și os pentru că n-a îndrăznit să se hrănească așa cum ar trebui taman în propria ei casă?

O poveste splendidă și dureroasă, cinematografică și foarte amplă, excelent documentată și scrisă cu pasiune și har, "Blestemul Podului" al Mădălinei Tănasă confirmă încă o dată că romanul istoric românesc o duce foarte bine și că, prin tenacitate, dârzenie, dăruire și talent, poveștile frumoase pot deveni unele de succes. Citiți această poveste și îmi veți da dreptate!

Mădălina Tanasă – Blestemul Podului, Editura Presa Universitară Clujeană, 2022