Revistă print și online

Eugen Jebeleanu: arta poetică a anului 2022

Premiul Ficțiunea pentru "Creație hibridă - cu valoare de manifest": Pescărușul (Cehov)

Spectacol excepțional, cu mijloace psihanalitice asimilate matur, natural și subtil folosite, Pescărușul de la TNB, în montarea lui Eugen Jebeleanu, a fost evenimentul artistic cel mai însemnat al anului trecut.

Treplev (interpretat de Niko Becker) e aici o proiecție a istoriei pe care o trăim, de megalomanie și disperare, în care ego este zeul suprem. Cehov însuși înzestrează personajul cu dorința acerbă și nesfârșită de a crea ceva nou, de a-l depăși pe scriitorul consacrat, adulat. Însă Jebeleanu adâncește caracterul, aducând la suprafață resorturile acestei dorințe și, mai mult decât atât ,- consecințele asupra celor din jur. Întors pe toate fețele, Treplev nu mai este doar un personaj care vorbește pe scenă, ci fiecare detaliu al personalității sale se transformă în emoție pură, în scene filmate (de Marius Panduru), în ilustrări ale replicilor, jucate pe fundalul scenei, în dedublări ingenios construite - de pildă cochetând narcisist, încercând ispitele, aspirând la încălcarea regulilor. Citește din Cehov (la final), joacă intens toate rolurile pe care ar fi putut să le aibă, devine personajele pe care ar fi vrut să creeze. El este pescărușul, este și ratarea însăși, dar mai ales omul care trăiește total. Este un fel de portret al artistului. Un melange al personajelor celebre. Tocmai de aceea, nu se sinucide pur și simplu, ca în textul lui Cehov, ci este ucis, victimă până la capăt, incapabilă să renunțe la viața lui mediocră.

Cap de listă peste toate schimbările pe care le trăim, Pescărușul vine ca o confirmare a contextului, fiind artă nouă, nu un simplu manifest, ci creație unitară, închegată, fără exagerările și disonanțele avangardei. Este prima creație de care am cunoștință în care accentul nu cade pe schimbările spectaculoase, pe senzațional, nu are ostentația operei de avangardă, cu toate că se află în fruntea avangardei, ca să mă exprim pleonastic. Apoi, nu este doar o operă înnoitoare, ci este alt tip de creație, una care te obligă să înțelegi că am trecut dincolo, în spațiul unei viziuni noi.

Jebeleanu continuă să aprofundeze dramatismul cehovian, pregătind pentru toamnă o nouă montare.

Doina RUȘTI

Doina RUȘTI Doina RUȘTI, prozatoare cu 40 de titluri traduse în peste 15 limbi, a scris romanele Fantoma din moară(2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Logodnica (2017), dar este mai ales cunoscută prin trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri(2010), Omulețul roșu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Paturi oculte și Zavaidoc în anul iubirii (2024), plus peste 300 de povestiri. Între cele mai recente romane traduse: L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia) și A malom kísértete (2024, Budapesta). Are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. Premii: premiul pt. Proză al Uniunii Scriitorilor /2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009. doinarusti.ro doinarusti.ro