Încălțămintea a reprezentat de-a lungul timpului un mod de exprimare și de afirmare pentru diferite societăți, clase sociale sau grupuri. Modul de trai, starea socială a individului, epoca din care face parte acesta are un impact hotărâtor asupra elementelor de vestimentație. Cuvintele referitoare la acestea sunt dovezi ale transformării elementelor de cultură și civilizație. Trebuie să se țină seama neapărat și de momentul istoric al apariției, dar și de împrejurarea în care este întrebuințat. Mentalitatea de grup condiționează existența lor, dar și mediul social care a creat acești termeni[1]. Spiritul ironic al vorbitorului joacă un rol important în geneza și întrebuințarea termenilor cercetați.

Termenul papuc "pantof ușor (de casă), cipic" vine din tc. papuç (care la rândul lui vine din persanul pâpuš, compus din pa, "picior", și puš, "acopere") și papugiu "cizmar, potlogar, pișicher", din tc. papuci, "nume de servitor care se îngrijea de pantofii lăsați la intrarea într-o casă"[2]. Conform lui Stelian Dumistrăcel[3], expresiile cu papuci trimit direct la perioada fanariotă. Un prim exemplu notabil în acest sens este chef cu papuci, ce desemnează o petrecere din epoca fanariotă, la care bărbații beau din încălțămintea femeilor[4]. Sintagma evocă un obicei tipic oriental, care descrie și evocă nunțile boierești de pe vremuri. Acest obicei a fost preluat și de meseriașii și negustorii din București în petrecerile lor[5]. Prin papuci sunt desemnate femeile, în special cele chemate pentru "antren" și din această cauză a fost consemnată de Scriban prin chef cu dame[6] (azi, femei). O altă expresie din această perioadă este a-i da (cuiva) papucii. Această expresie este echivalentă cu a da pe cineva afară, a-l invita să plece, a concedia[7]. De asemenea, în contemporaneitate, a căpătat sensul de a se despărți (de cineva). Există și exista un obicei oriental de a lăsa papucii înainte de a intra într-o încăpere și numește momentul când vizitatorul trebuie să plece[8]. Expresia a fi, a sta sub papuc desemnează un bărbat care se lasă condus de o soție, de o femeie[9]. Această expresie este folosită mereu cu sens peiorativ, însă Lazăr Șăineanu o explică prin semnele de adorație, de manifestarea respectului față de o femeie[10]. Culorile și papucii pot avea o legătură, și anume prin expresia a putea merge cu papucii galbeni care este un criteriu de apreciere a stării de curățenie a unei încăperi, dar și expresia (a fi) cu papucii galbeni, ce înseamnă a fi, a se găsi foarte rar[11]. Personal pentru această variantă, am auzit expresia (a fi) cu papucii (ciubotele) roșii într-o discuție cu un apropiat.

Papugiii nu mai sunt de actualitate, însă au rămas totuși prezenți în limbă prin operele literare (vezi O noapte furtunoasă de I. L.Caragiale, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon sau, mai recent, Depravatul din Gorgani de Doina Ruști etc.).

O expresie demnă de menționat poate fi următoarea: papugiu de București ce desemnează un orășean (bucureștean) de condiție modestă; individ din mica boemă orășenească de altădată; șarlatan sau boier[12]. Un sens ieșit din uz, strict profesional se referă la meșteșugarul ce confecționează papuci. Cuvântul papugiu poate fi definit și printr-o perspectivă moralizatoare cu sens depreciativ: șarlatan, om care se ține de nimicuri, om înșelător[13].

La nivel simbolic, cât și lingvistic, papucii au legătură cu anumite obiceiuri din perioada fanariotă practicate pe scară largă în comunitate și în prezent, iar papugiii au rămas în limbă doar cu semnificația figurată, dovedind resursele de expresivitate ale limbii române, când vine vorba despre defectele umane.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cazacu, Boris, "Termeni referitori la port și semnificația lor în cadrul relațiilor sociale", în Studii și cercetări lingvistice, Tomul IV, 1953, pp. 99-137;

2. Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe: expresii românești, Institutul European, Iași, 2001;

3. Ruști, Doina, Depravatul din Gorgani, Editura Litera, București, 2023;

WEBOGRAFIE:

1. https://doinarusti.ro

2. https://clre.solirom.ro/

3. http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Zafiu/33.htm

[1] Cazacu, Boris, "Termeni referitori la port și semnificația lor în cadrul relațiilor sociale", în Studii și cercetări lingvistice, Tomul IV, 1953, p.133.

[2] Idem, p. 133.

[3] Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe: expresii românești, Institutul European, Iași, 2001, p. 297.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 298.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 299.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 300.

[13] Ibidem.