Revistă print și online
Peter Bruegel analiza cu atenție ultima pictură a tatălui său. Maestrul, așa cum se obișnuise să-i spună și când nu era de față, se întrecuse pe sine. Renumit în Anvers și-n întregul comitat al Flandrei, ilustrase în această lucrare (pentru a cărei realizare folosise peste 150 de figuranți) ipostaze ale alienării umane. Cea care îl ajutase să pună totul în practică era o tânără flamandă, care se recomandase ca fiind o fostă discipolă a Școlii Venețiene de Arte. Numai datorită inteligenței și creativității ei, artistul reușise să-și vadă lucrarea terminată.
Peter continuă să analizeze proaspătul tablou (vopseaua nici nu se uscase complet), gândindu-se la provocarea inedită a părintelui său. Mai exact, îi ceruse să ghicească în toată acea mulțime de oameni pe iubitoarea de arte plastice care alesese să poze alături de ceilalți flamanzi selectați chiar de ea. Singurul indiciu primit era "femeie, cca 30 de ani".
Tânărul pictor luă condeiul, redactă 15 scrisori identice (atâtea tinere erau eligibile după ce eliminase din grup bătrânele, copilele și câteva femei mai mature) și porni în grabă spre piață, unde grupul de oameni nu se împrăștiase încă, după cum poruncise autorul picturii. Intrebarea era una singură și solicita ca persoana care cunoaște titlul ultimei gravuri a lui Albrecht Durer, să se prezinte la reședința Bruegel. Peter era convins că astfel nu va da greș, numai o adevărată pasionată de artă putea cunoaște răspunsul corect. Reușind să se strecoare cu greu prin vacarmul de nedescris al figuranților, înmână scrisorile doar acelor tinere selectate conform criteriilor sale. Apoi mulțimea se împrăștie, bucuroasă de remunerația generoasă, iar Peter se întoarse plin de speranță acasă.
A doua zi dimineața, majordomul îl anunță că o tânără dorea să-l vadă pe Bruegel cel Tânăr.
"Ce simplu a fost", gândi Peter, e momentul să dezleg enigma și să o cunosc personal pe brava pictoriță care a făcut posibil proiectul tatei.
-Poftește-o neîntârziat! rosti el nerăbdător.
Când bătrânul Maestru sosi acasă în ziua următoare, fidelul majordom îi povesti că Peter plecase de mai bine de 24 de ore, însoțit de o tânăra cu părul roșcat. Iar în salon îl așteptau de un ceas șeful Poliției și directorul așezământului din Anvers.
Seniorul deveni brusc livid și auzi ca prin vis cuvintele medicului:
-Maestre Bruegel, tânăra noastră pacientă Adèle a reușit să ne înșele vigilența și să părăsească Sanatoriul. Are 30 de ani, este roșcată și se dă drept discipolă a Școlii din Veneția. Se află sub un tratament puternic și este extrem de periculoasă. Iar presimțirile noastre nu sunt deloc bune... .
Născută la 9 februarie 1975, în Buzău, Monica Aldea e licențiată în filologie. Este profesoară de limba română la Colegiul Național "Alexandru Odobescu" din Pitești. A contribuit cu texte (proză scurtă, poezie, schițe umoristice, epigrame, cronici literare) în cadrul unor reviste și platforme literare cum ar fi "Cu Cioara vopsită", "Noise Poetry", "Ficțiunea", LiterNet. Colaborează constant, ca autor și coordonator, în grupul "Ficțiuni reale", creat în 2012 de actorul Florin Piersic Jr. În aprilie 2024 a debutat cu poeme în antologia de poezie contemporană "Ce-ți spui noaptea înainte de culcare", apărută la Editura Cartex, sub coordonarea poetului și traducătorului Mihai Marian. Premii obținute: premiul al III-lea la secțiunea creație poetică a Festivalului Internațional de Arte-Festival 4 Arts de la Câmpina (2022); premiul al II-lea la secțiunea poezie a Concursului Internațional de Creație Literară "Cuvinte vii" – ediția I, organizat de Editura Jolie Arte, București (2025).