Nu am făcut sex cu nevastă-mea de un an și jumătate. Clocotesc toate măruntaiele în mine și în curând o să mă dezmembrez. Vreau asta, adică vreau să mă desfac în bucăți.

Vreau să mor.

Din motivul ăsta am un bisturiu în mână. Când mă uit la el pielea mi se ridică în puncte galbene deformate și printre ele se rostogolesc picături de sudoare. Nu ar trebui să se întâmple asta, doar sunt chirurg, folosesc bisturiul în fiecare zi. Și totuși gura mi-e uscată și amară.

Știu unde trebuie să tai. O incizie mică pe scrot, de sus în jos, apoi voi scoate afară testiculele albe și după ce voi ligatura vasele de sânge nu mai rămâne decât să secer cu vârful lamei ligamentele strangulate și inflamate. O să privesc pentru o clipă inamicii care mi-au distrus viața, o să-i simt în palme cum se răcesc și intră în descompunere. Voi sutura incizia și voi da cu antiseptic.

Și după asta o să scap de ea.

O voi iubi în continuare, dar ca un stoic modern. O voi iubi cu mintea, așa cum își dorește. Voi fi liber după atâta timp.

Încă stau cu bisturiul în mână. În stânga mea e telefonul. O sută de apeluri nepreluate. O sută unu. În dreapta am anestezicul deja pregătit în seringă.

Nu știu dacă își dorește să o iubesc cu mintea. De un an și jumătate încerc în fiecare zi asta, dar undeva ratez. M-am perfecționat în a avea grijă de casă și de copil. Fac curat în bucătărie, spăl vasele de lapte și piure de morcovi, îi dau copilului să mănânce, îl spăl, îl culc, mă duc la el noaptea. Nu mă uit la filme, nu ies cu amicii la bere, dorm cinci ore pe noapte. O sărut dimineața și o îmbrățișez seara înainte să adoarmă. Mă duc oriunde și oricând are nevoie. Îi mângâi sânii și coapsele, îi arăt zi de zi cât de mult o doresc. Nu s-a schimbat nimic de când fac lucrurile astea. Când am ținut-o în brațe și mi-a privit ochii plini de lacrimi, a început să plângă. Fă-mă să fiu a ta, dacă vrei și altceva. Cuvintele i se auzeau de parcă aș fi sugrumat-o. Arată-mi că mă dorești.

Mi-am dat seama că vreau să mor, că trebuie să mă castrez.

Gândul că nu o voi mai avea niciodată mă fierbe ca într-un vas cu plumb topit. Orice imperfecțiune mă excită, vergeturile rămase ca niște fâșii de lapte pe abdomenul ei pornesc în mine o ploaie de erecții. Sânii alungiți mă prind de bărbie cu două mâini senzuale invizibile. În fiecare seară am chiloții plini de spermă.

O perioadă am încercat să mă calmez prin pornografie. După ce adormeau, mă duceam pe furiș și mi-o frecam în timp ce-mi stimulam reflexul ejaculator prin filme porno pe telefon. Ajunsesem să o fac și la spital. Între operații mă duceam la baie și mă masturbam, altfel nu puteam să fac următoarea intervenție cu dexteritatea necesară, așa de rău îmi tremurau mâinile de la agonia sexuală adunată în mine, de parcă aveam în corp un vulcan pe cale să erupă. În timp ce încheiam operația, cu ac și fir chirurgical, cosând cele două bucăți de piele pe care le tăiasem mai devreme, vedeam în fiecare înțepătură pe care o făceam penisul meu intrând în ea. După ce terminam sutura, aveam certitudinea că îmi va crăpa capul. Mă așezam pe scaunul din antecameră și îmi imaginam că i-o bag în gură. Modul cum mă privea mă lăsa fără aer. Ochii îi debordau de senzualitate, îmi sugeau și ultima fărâmă de luciditate din mine. Toate răbufnirile din corpul meu ce se asemănau cu psihozele violatorilor se transformau în sex. Îmi imaginam iar și iar cum i-o trag la nesfârșit, dar imediat mă năpădea în piept un vid ce-mi sucomba toată dorința transformând-o în ură. Mă plesneam peste față. Îmi mușcam pumnii până mi se învinețeau. Îmi venea să urlu, dar nu mai aveam glas. Plecam de-acolo dizolvat într-un trup străin, chiar dacă era al meu. Îl simțeam amorf și înecăcios și mă întrebam care naiba e rostul existenței mele. Când ajungeam acasă o vedeam cum ținea copilul în brațe. Cu două cearcăne adânci, albastre, era ruptă de oboseală. Se producea în mine un scurtcircuit și, până când adormea, toată avalanșa de testosteron se evapora, dar după asta mă excita tocmai chipul ei obosit și vulnerabil, chiar în buzele uscate ce-i coborau spre bărbie doream să mă cufund.

O sută treizeci de apeluri. O să mai dureze până mă va găsi poliția. Oricum, după ce o voi face, știu că ea o să fie mai fericită. O să am și mai multă grijă de copil, n-o s-o mai năpădesc cu ieșirile mele asemănătoare cu furtunile reci și violente de vară. Voi deveni tatăl perfect și soțul ideal.

Am crezut că dacă mă voi schimba suficient de mult și îi voi arăta cât o doresc și cât de implicat sunt în a o ajuta, când se va întoarce la locul de muncă și copilul va fi la creșă o să revină totul ca înainte. Ce naiv am fost.

În ultimele luni am plâns în fiecare noapte. Am ținut-o în brațe seara în pat și i-am spus cât de mult o iubesc. La scurt timp după asta m-am dus în camera cealaltă și am plâns. Ca să nu mă audă, mi-am împins până la durere fața în pernă. M-am oprit când n-am mai putut să respir. Lipsa oxigenului mă calma de fiecare dată. Mi-am imaginat bărbați care o satisfăceau mai bine ca mine. În delirul meu, îi vedeam ochii scufundați în milă. Mă privea și nu simțea decât bucăți de gheață ce-i înconjurau inima. În același timp, îmi imaginam că se gândea la bărbatul care-o face să fie femeie, simțind cercuri de foc în tot vaginul. În creierul meu paranoic, avea orgasm după orgasm cu un străin care știa cum să i-o tragă.

Vârful acului este atât de subțire încât nu îl simt când intră in piele. Apăs pe pistonul seringii și scrotul mi se umflă ca un balon ce urmează să se spargă. Știu că este doar o senzație dată de anestezierea nervilor rușinoși. Injectez din aproape în aproape până nu mai simt niciun fel de durere la nivelul testiculelor. Execut incizia cu ușurință. Cu o pensă sechestrez scrotul și văd fibrele conjunctive ce înfășoară testiculul. Fac mici secțiuni până ajung la vasele de sânge din dreapta și, după ce le ligaturez, îl tai pe primul. Este mai mic decât mi-l imaginam. Îl apropii de mine, mă uit cu atenție la el și un fir de gheață îmi apare în vârful inimii, apoi se răsfrânge în plămâni, în mațe și creier până când mă cutremură ca un vifor uscat și rece.

Ce dracu’ fac aici?

Două sute de apeluri. Închid incizia și o suturez, dau cu antiseptic și aștept să treacă anestezia. Înainte să plec de-acasă și să vin aici i-am lăsat un bilet pe noptieră în care îi explicam ce urmează să fac. Dormea, iar pleoapele fine și întinse ca o petală m-au convins că nu există altă cale. Îmi injectez o fiolă de morfină ca să mă pregătesc pentru durerea ce urmează. Îmi privesc testiculul cum moare. Îmi amintesc toate momentele în care am știut că nu pot trăi fără femeia mea. De fiecare dată când simțeam asta, eram cu totul în trupul ei. Atunci când era vulnerabilă și făcea dragoste cu mine, mă simțeam dumnezeu în adâncuri și ne dizolvam unul în celălalt. Când am luat-o de mână după ce nu ne mai văzusem timp de o lună am avut cea mai puternică erecție din viața mea. Așez testiculul lângă mine și îmi dau seama că în grămada aia de țesut e toată iubirea ce i-o port. Nu mă voi atinge de celălalt.

Durerea a început să se simtă, dar morfina o ține sub control. Chem ambulanța și o sun și pe ea. Începe să plângă necontrolat și să-mi spună că sunt un ticălos egoist care nu se gândește la nimic altceva decât la plăcere, un obsedat sexual și-un depravat. I se mai aude doar respirația înecată în plâns. Îi spun: te iubesc. Am crezut că dragostea mea se află în creier. Eram sigur că dorințele sexuale din mine sunt o boală și am vrut să scap de ele, am vrut să fac ce mă pricep cel mai bine: să rezec tumora.

Iubirea mea față de tine înseamnă să te am în totalitate. Dintre toate femeile, tu mă transformi într-un animal sălbatic în călduri gata să moară pentru femela lui. Dacă omor asta, omor și iubirea.

Așa îi spun când intră în cameră. Îmi trage două palme, îmi spune din nou că sunt un depravat nenorocit și, în timp ce mă străpunge cu ochii arzând de furie, îmi sărută buzele, le mușcă, și într-un final limba i se strecoară pe lângă a mea până când îmi ajunge în gât. Își dă jos pantalonii și, cu bluza acoperindu-i muntele lui Venus, se urcă pe mine. Ajutat de morfina care-mi suprimase durerea, facem sex chiar acolo. Îmbălsămat de senzualitatea ei, mânjit de rușine și sânge, îmi simt buzele cum se arcuiesc într-un rigor mortis.

Când ajunge ambulanța, ne găsește împreunați ca două grămezi de celule ce caută să devină un organism.