Apărută într-un moment de cotitură al existenței universale, ne amintim de pandemia de Coronavirus, încă de la primul număr (24 februarie 2020), revista Ficțiunea a impresionat prin diversitatea conținutului, prin densitatea textelor și prin varietatea autorilor publicați. Ceea ce puteau fi identificate ca direcții generale, ulterior, s-au transformat într-un adevărat program – consolidat de aparițiile online și/sau în tipar –, de susținere și de promovare ale artei hibride. Având la bază aceste premise, se (sub)înțelege că întoarcerea la structurile și mijloacele clasice devenea imposibilă. De aceea, imagistica revistei se distinge din marele colaj prin integrarea, sub aceeași cupolă, a formelor de expresie artistice variate. Mă gândesc, de pildă, la videoclipurile din avangarda site-ului sau celebrul cilindru care anunță principalele evenimente culturale – de la lansări de carte, la avanpremiere cinematografice sau teatrale etc., etc.

Rod al unei activități constante și, mai ales, reușite, revista tipărită impresionează prin formatul bazat pe imagine și pe texte scurte, adaptat, deci, la "noua sensibilitate" a cititorilor. Dacă online-ul oferă posibilitatea de a citi articolele în forma lor integrală, tiparul este o madlenă compusă din texte scurt(at)e și de impact. Pe scurt, infinitul spațiului virtual este condensat în pagini tipărite, coerente ca tematică și viziune, reunite sub stindardul ficțiunii...

Era toamna anului 2020 când am început să citesc revista constant, la acea vreme, denumită OPTmotive. De la emoțiile publicării primei cronici, la emoțiile de a juriza la Premiile Ficțiunea și până la a deveni editor, am avut bucuria de a interacționa cu scriitori români contemporani, de a participa la evenimente culturale, de a publica texte culturale. În plus, în calitate de editor, păstrez constant corespondența cu colaboratorii, citesc și selectez texte din diferitele categorii: Noua literatură, Opinii, Invitații lui Zenob, Carte etc. Ca o observație, nu pot să nu remarc melanjul inedit dintre experiența scriitorilor consacrați și entuziasmul debutanților.

Iată cum Ficțiunea mi-a oferit un spațiu fertil de evoluție personală și/sau profesională. Însă, înainte de toate, este un spațiu al creatorilor de ficțiune, care sunt conștienți de acest proces artistic hibrid. De pildă, Asociația Creatorilor de Ficțiune și revista Ficțiunea, alături de Muzeul Municipiului București, au lansat ciclul de evenimente dedicate lecturilor, conversațiilor deschise, momentelor de performing art, desfășurate sub genericul: Deznodământul nu contează. Aici, au participat atât artiști consacrați, din toate domeniile artei, cât și tineri artiști, implicați în ideea de... ficțiune.

Fie că a fost copiată, fie că a devenit subiect de discuție (în sens peiorativ), Ficțiunea – (!) un săptămânal de cultură independent – a reușit să își păstreze un spirit viu, cultivând cultura și literatura autentice.