Kiran Desai, The Loneliness of Sonia and Sunny, Hamish Hamilton, imprint al Penguin Books, 2025

Ultimul roman al lui Kiran Desai, The Loneliness of Sonia and Sunny, apărut în septembrie 2025, la Hamish Hamilton, imprint al Penguin Books, se află pe lista scurtă a Booker Prize din același an.

În jurul celor doi protagoniști, scriitoarea concentrează accepțiile singurătății ce definesc existența omului aflat într-o societate care-l aneantizează. De la particular la general, Sonia și prin Sunny sunt exponenții jumătății de sus a societății indiene, aflate între Est și Vest, în același timp dorind să fie acceptați și să se integreze în Occident și înstrăinându-se de specificul condițiilor în care trăiește cealaltă jumătate, dar și de dificultățile prin care trec cei rămași acasă.

Semnificațiile și cheile de lectură ale romanului se dezvăluie în straturi multiple: poveste de iubire, relații abuzive între partenerii de cuplu, situația femeii în societatea indiană, tradițională, în ciuda pretențiilor de emancipare, relațiile dintre părinți și copii, dominate de iubire, dar și de gelozie, vinovăție și ranchiună, chestiuni identitare, atât în contextul nevoii de integrare în societatea de adopție, ca proaspăt migrant, cât și ca urmare a unei relații abuzive, în care personalitatea victimei devine nulă, creația (literară) ca rezultat al asumării unei experiențe de viață complicate și ca mijloc de exorcizare a răului existențial, pentru a nu le enumera decât pe cele mai evidente.

Asemeni altor scriitori din spații geografice și culturale situate în afara Occidentului, autoarea analizează în roman sentimentele complexe, din epoca postcolonialismului, de atracție și de respingere pe care le resimte un om din lumea a treia, conștient de problemele lumii a treia, așa cum se exprimă la un moment dat Sonia, aflată în vizită, împreună cu Sunny, la Veneția. Eforturile de integrare nu ascund nici dificultățile prin care trece migrantul, nici dubla măsură a acestuia din urmă care, poate, acasă, se simte superior cuiva cu pielea mai închisă la culoare sau cu statut social inferior, nici ipocrizia unei retorici a corectitudinii politice rareori pusă în practică în mod autentic. Cartea verde pe care o obține Sunny până la urmă și slujba de ziarist la Associated Press nu-i garantează totuși acceptarea de către americanul obișnuit, iar Sunny își găsește refugiu într-un cartier pe ai cărui locuitori îi simte a fi asemănători lui, migranți sud-americani în principal, care însă își acceptă condiția și particularitățile. Sentimentele ambivalente față de ceea ce este văzut ca americanul obișnuit se manifestă o dată cu atacul asupra World Trade Center de la 11 septembrie, când Sunny nu se poate abține să nu se gândească la faptul că, iată, cei de aici au ocazia să experimenteze la ei acasă ceea ce au provocat în alte părți ale lumii. Că, în cele din urmă, protagonistul se stabilește în Mexic este iarăși semnificativ în acest plan al lecturii, date fiind relațiile acestei țări cu SUA și asemănările pe care le are cu India, subliniate ca atare de unele dintre personaje:

"You have tortillas, we have makki ki roti. We have curry, you have mole. We have rice, you have rice. You have chillies, we have chillies. We have beans, you have beans. You have cilantro, we have cilantro — you have tamarind? We have tamarind! The Mayas had zero? We had zero! When white people had less than zero and lived in filth, we donned gold and knew astronomy. You were robbed by the Spanish, we were robbed by the British. You are cursed, we are cursed (…) In fact, you are “Indians" and we are Indians, or we are “Mexicans" and you are Mexicans! Columbus was a fool, but who could blame him? He had the wrong continent, but too many things were same-ish. If you dig a tunnel here, you will burrow out in India — more or less."

În evoluția persoanjului însă, cartea verde este un mod de pune distanță între el și mama lui, o căutare a libertății personale, în care singurătatea devine cale către definirea de sine. Conștient că în felul acesta nu înfruntă problemele, ci doar le ocolește, Sunny se întoarce în India, într-un gest de reconciliere cu Babita și cu Sonia, dar și de regăsire a sa.

Personajele au relații aparte și cu familiile din care provin: pe de o parte, își revendică libertatea și desprinderea de cutumele vechi, pe de altă parte, apelează la normele tradiționale atunci când se află în dificultate, precum Sonia sau Satya, dispuși la căsătorii aranjate, pe care acesta din urmă o și obține. Părinții ezită între mândria de a fi crescut copii emancipați, cu studii și situații ce stârnesc invidia cunoscuților, precum Babita și Sunny, și amărăciunea de a-i fi desprins de o tradiție în care legăturile familiale formează baza conviețuirii și care le-ar fi garantat că are cine să-i îngrijească la nevoie. Mai multă libertate și înțelegere îi oferă părinții Soniei, în ciuda faptului că aceasta este nemăritată și, deci, are un statut ambiguu, supus bârfelor și criticii. Lunga luptă cu boala a Tatălui, spitalizarea, moartea și împrăștierea cenușii contribuie la nuanțarea legăturilor afective dintre el și Sonia, dar și un test al relației dintre fiică și mamă.

Religia, diferențele de educație, de avere, de clasă, de gen sunt alte aspecte ale societății indiene pe care le pune în evidență parcursul personajelor.

Sonia, Mama și Babita sunt ipostaze diferite ale femeii indiene. Sonia este tânără, singură, căutându-și liniștea, pe care nu o găsește în singurătate, ci în iubire și în scris. Teama de singurătate o împinge către Ilan, pe a cărui toxicitate va trebui să o înfrunte pentr a se salva și pentru a putea să ducă o viață normală. Pe măsură ce Sonia se afundă într-o singurătate a abuzului și devine victimă, mama sa caută singurătatea pentru a se desprinde dintr-o căsnicie care o consumă și o anulează. Pentru una dintre ele, singurătatea este o formă de condamnare, pentru cealaltă, de eliberare, deși fiecare dintre ele trăiește într-o societate predispusă la contrariu.

"A woman must stay alone for a long while until the hate men have for women has left her, and even longer until the jealousy women have for other women has left her, and longer still until the anger her children have for her has left her; until she is no longer a woman altered by the resentment of men, women and children, no longer what others have forced her to be, but empty as a skull or a shell, filled only by whatever she pleases, forest air perhaps".

Babita simte singurătatea ca pe o pedeapsă, pentru care încearcă să se răzbune pe cei apropiați: pe soțul care moare și o lasă la mila familiei, pe cumnații ale căror planuri le încurcă și cărora, indirect, le provoacă moartea, pe fiul căruia nu-i permite să fie fericit. Acceptarea Soniei și revenirea la sentimente mai bune îi aduc liniștea și plenitudinea după care tânjește.

Sonia și Ilan ilustrează diferite fețe ale creatorului. Dacă Sonia caută singurătatea pentru a putea să scrie, Ilan este conștient că nu există în afara tablourilor sale, de aceea își înglobează victimele în picturi și le împrumută trăsăturile sale, în special ochii. Nu întâmplător atelierul îi este ticsit de măști de pe diferite meridiane, pentru că el însuși nu-i decât o mască, iar din modelele după care pictează nu mai rămâne decât învelișul exterior. El reprezintă un rău existențial care o urmărește pe Sonia, pe care aceasta îl ficționalizează și care nu-i dă pace decât atunci când acceptă că toți oamenii, inclusiv ea, sunt făcuți în același timp din bine și din rău, din lumină și din întuneric. Literatura devine pentru Sonia nu numai un mijloc de asumare a propriei existențe, ci și o metodă de exorcizare, iar talentul său este de a împărți cu cititorul lumea pe care o creează - după cum îi spune Babita.

"The fantastical felt right because it was only by fantasy that most people overcame their reality. If she continued to write multiple narratives until the truth of something she wrote became apparent - whatever the multiple narratives might be labeled by others: surrealist, realist, orientalist, fable, folktale, nightmare, daydream, myth, satire, kitsch, pain, pleasure, loss, fulfillment, tragedy, comedy - wouldn’t every story become equivalent to every other story? If the center did not hold, maybe it should not hold. Maybe anytime you centered a story, it was a false centering. Maybe when reality shifted shape, a writer should let it shift. If Sonia scattered her being into an ocean of stories, could they, like waves, bring her to another shore?"

Romanul este creat fără grabă, cu sensuri și implicații ale căror ramificații merg în profunzime, cu detalii și observații ce se întrepătrund într-o materie epică densă, în ciuda dimensiunilor impresionante, cu aspecte ce îndeamnă la meditație, la introspecție și analiză, din care se încheagă nu imaginea dorită din oglindă, ci portretul neliniștitor din tabloul ascuns în pod, departe de ochi și de adevăr.