Un spectacol care va avea cu siguranță numeroase reprezentații este Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist, viziune de artă înaltă, purtând semnătura inconfundabilă a lui Gelu Colceag. Se joacă la Teatrul Stela Popescu, iar următoarele spectacole sunt pe 23 și 24 aprilie.

Spectacolul aduce în scenă o poveste despre ipocrizia unui "rol" social, care alimentează treptat prăbușirea întregului sistem. Nu mai contează intriga, demersul comic al textului literar, ci jocul, în forma lui socială, participativă prin uzură socială. Jocul este constructorul poveștii, un arhitect subtil, inteligent și empatic.

În centrul poveștii se află judecătorul Adam (Șerban Pavlu), adică autoritatea aflată în metamorfozele lui cotidiene, dar și într-un progres care începe printr-o situație evazivă și sfârșește prin degradarea întregii comunități.

În "Ulciorul sfărâmat", Șerban Pavlu construiește un Judecător Adam memorabil, nesigur pe sine, permanent fisurat, dar continuându-și "proiectul" din inerție. Pavlu construiește cu naturalețe grotescul, lăsându-l să se infiltreze lent, din ezitări, din iritare, din neliniștea celui care știe că minciuna nu va ține până la capăt. Personajul nu cade brusc, ci se destramă sub ochii noștri, ca o țesătură slăbită de propriile noduri. Între caracterele ipocrite care-mi trec acum prin minte, cel creat de Șerban Pavlu este cu siguranță pe primul loc. Nu e caricatural nicio clipă, nici măcar venal, ci face un judecător aflat în apărare instinctivă, firesc, protejându-se permanent de coroziunea adevărului. Tipul de comic, lucid în miezul absurdității, te conectează imediat la două surse: realitatea bine știută și zona aerată a comicului de tip estetic. Nimic nu e contrafăcut, nimic nu e jucat cu ostentație, iar rezultatul este un portret precis al puterii care se apără reflex. Neliniștea comică, adunată pe parcursul spectacolului, contribuie la un rol de zile mari: un om care minte în timp real, sub presiunea adevărului.

Toate personajele contribuie la construcția lui Adam, mai precis intră în tonul lui. Actori buni, pasiune, plus scenografie și costume pe măsură - iată doar câteva dintre plusurile acestei reprezentații.

Comedie din categoria umorului "educativ", textului lui Heinrich von Kleist își părăsește rolul inițial, devenind doar un pretext pentru un excerpt al realității defecte. Colceag face aici un spectacol despre stricta actualitate, într-o manieră atât de personală, care mie îmi amintește de combinațiile simbolice cu care jongla în urmă cu mulți ani. Fără artificii, fără clișee actoricești, calibrat cu artă, Ulciorul sfărâmat e o piesă care te lasă cu multe gânduri grele despre instituția minciunii.

Satisfăcând orice gust, proaspătă și inteligentă, montarea de la Teatrul Stela Popescu va fi cu siguranță printre spectacolele de referință ale anului 2026. În plus este și spectacolul lui Pavlu, care face aici cel mai bun rol al său.