În data de 18 martie, Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca a găzduit premiera spectacolului de teatru documentar Kill your darlings. Conferința despre artistul ei preferat, ilustratorul evreu româno-american Saul Steinberg, constituie pentru Lucia Mărneanu prilejul unui periplu tragicomic, infuzat cu inserții metateatrale. Tensiunea dintre operă și creatorul său e un focar nelimitat de speculații și locuri comune, iar alegerea de a concepe un spectacol care abordează un asemenea subiect este în sine un act curajos, cu atât mai mult atunci când artistul adoptă un ton confesiv și nu se rezumă la biografia modelului artistic, ci face dezvăluiri autobiografice.

Publicul este întâmpinat de o muzică zglobie, care acompaniază derularea unor lucrări ale lui Saul Steinberg pe un proiector, sub care tronează un ansamblu de semne de întrebare, confecționate din hârtie, având o rădăcină comună. În mod simbolic, conferențiara verifică poziția reflectoarelor situate în extremitățile scenei, subliniind importanța de a evolua într-o lumină favorabilă. Protagonista ne prezintă fragmente din scrisoarea de intenție adresată Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, fără să ne ascundă dificultățile premergătoare acordării finanțării aferente programului Energie! Burse de creație. Conferința promite să fie una subversivă, deoarece suntem anunțați că va include nu doar un prolog și un epilog, ci și un monolog, un dialog, ba chiar și un necrolog. Tracul susținătoarei conferinței pare atât de evident, încât cedăm iluziei că am nimerit la o conferință desfășurată într-un loc atipic, în spațiul scenic. Actele ratate, alături de omiterea deliberată a anumitor elemente autobiografice meritorii, se acumulează progresiv, denunțând cu un umor incisiv tot ce este emfatic, monoton și pedant într-o conferință reală. Dimpotrivă, Kill your darlings promite încă de la bun început să fie una dintre cele mai palpitante conferințe la care am asistat vreodată, iar conferențiara inspiră publicului o simpatie instantanee, datorită aerului familiar și aurei aluzive. Ne aflăm la o conferință care face concurență unei commedia dell’arte. Spectatorul a ghicit că autorul conferinței este un trickster desăvârșit, care stăpânește la fel de bine acțiunea premeditată și cea spontană. Surprizele se țin lanț, iar similaritățile dintre cele două biografii sunt aproape neverosimile. La un moment dat, prezentarea se întrerupe, iar în sală răsună imprecația licențioasă a unui notoriu lider de partid extremist, adresată unei senatoare la fel de extremiste. Stările contrastante sunt frecvente în Kill your darlings, în acord cu intenția artistică de a evidenția paradoxurile inerente omului-artist, iar registrul grav alternează și interferează cu registrul comic, dar printr-o distanțare fermă de orice supralicitare de factură melodramatică.

Lucia Mărneanu nu ezită să traverseze suita amplă a contradicțiilor dintre creator și creația sa, precum și principalele dileme ale artistului, care se simte dator să-și ocupe legitim locul în posteritate. Relativa incompatibilitate dintre dorința lui Steinberg de a-și păstra viața personală sub semnul discreției este contrapusă iubirii de faimă a aceluiași Steinberg, respectiv naturii cabotine a subiectului-actor care este Lucia. Artista parcurge cu un spirit analitic pătrunzător o multitudine de întrebări deschise despre artistul în triplă ipostază, aceea de persoană, de personalitate și de purtător de persona. Publicul are ocazia de a da mâna atât cu Saul Steinberg, cât și cu Lucia Mărneanu. Cu o autoironie tranșantă, Lucia Mărneanu, deghizată în Saul Steinberg, îl autorizează pe acesta să consulte internetul, pentru a se interesa de activitatea ei artistică. Astfel, Saul Steinberg evaluează critic, prin remarci sau gesturi elocvente, lucrările din portofoliul personal al Luciei, disponibil pe platforma Weebly. Saul și Lucia fac în mod sistematic schimb de roluri ad-hoc, iar quiproquourile se întrețes într-o structură dinamică, din care deducem că, adeseori, caracterul artistului se dovedește a fi o decepție, spre deosebire de opera sa.

În Kill your darlings apare excelent exemplificat fenomenul de congenialitate, prin care esteticianul Luigi Pareyson desemnează un stil și o spiritualitate înrudită, existente între un artist și altul. Un artist aflat în căutarea stilului personal își alege un model, iar imitația, departe de a fi servilă, se transformă în invenție. Potrivit lui Pareyson, artistul autentic nu imită o operă anume, dotată cu o perfecțiune imobilă, ci "operațiunea, în procesul ei dinamic." (Luigi Pareyson, Estetica. Teoria formativității, Editura Univers, București, 1977, p. 209). Totodată, "imitația și originalitatea nu se exclud întotdeauna (...) cea dintâi poate fi calea pe care cea de-a doua reușește nu numai să se manifeste, ci chiar să se exercite" (Ibidem, p. 197). Congenialitatea din Kill your darlings este semnificativă atât prin spiritul de familie al celor doi artiști vizați, cât și datorită analogiei dintre discriminările inerente condiției de evreu, respectiv apartenenței la comunitatea LGBT. În acest sens, titlul spectacolului, ca referință directă la celebrul film queer omonim din anul 2013, regizat de John Krokidas, nu reprezintă o simplă parafrază admirativă. În consens cu ideea spectacolului, constând în desființarea venerației oarbe, numai verbul inițial apare scris cu majusculă, în timp ce pronumele și substantivul nu mai primesc majuscula specifică titlurilor din limba engleză.

Lucia ne face martorii unui episod din perioada de studii la Universitatea de Arte din Amsterdam, unde a urmat temporar masteratul DAS Theatre. Executarea unui exercițiu artistic, soldată cu spargerea involuntară a unei pușculițe comune a facultății, o determină pe studenta din România să experimenteze întregul arsenal de sentimente negative suscitate de ceea ce Cioran numește, în Schimbarea la față a României, "tragedia culturilor mici". Complexul anonimatului, tipic pentru o cultură minoră, se resimte mai pregnant într-un sistem de învățământ dintr-o țară pentru care libertatea în genere și libertatea de exprimare în particular sunt valori fundamentale. Ca artist în devenire, studentul român este tratat în Olanda ca un om a cărui opinie este importantă, fapt frapant și greu de asimilat pentru cel născut în spațiul mioritic, marcat de un "fatalism feroce", după cum remarcă Blaga în Trilogia culturii. Mai mult, studentul e încurajat să-și definească de timpuriu o serie de idei programatice, iar profesorii avansează interogații directe precum "ce vrei să spui?" sau "de ce vrei să spui?" Lucia Mărneanu retrăiește cu o sinceritate uluitoare etapa respectivă, obligându-ne să ne întrebăm, fie în calitate de artiști, fie în cea de potențiali studenți într-o țară civilizată, dacă am fi fost în stare să ne ridicăm la înălțimea tuturor provocărilor derivate, în mod paradoxal, din beneficiile unei societăți în care drepturile omului și principii umaniste ca toleranța și deschiderea spre dialog sunt imperative concrete, iar nu simple vorbe goale.

Într-o altă scenă condensată, Lucia Mărneanu evocă un moment festiv din parcursul ei artistic, și anume acordarea premiului pentru debut la Gala Uniter 2014 pentru rolul din Parallel (2013), regizat de Ferenc Sinkó și Leta Popescu. După un acces de modestie, laureata frizează megalomania, iar elanul extatic generat de confirmarea valorii artistice culminează într-un act performativ savuros, în care premiul însuși, extras de artista-conferențiar dintr-o geantă depozitată pe scenă, este întrebuințat ca instrument de obținere a juisării.

Kill your darlings aduce în atenția publicului o serie de teme actuale deosebit de ardente, specifice unei lumi polarizate. Cu o luciditate demnă, artista se întreabă cum poate fi coerentă cu sine însăși, într-o lume atât de incoerentă, asumându-și prezumptiva lașitate de a face apel la instanța lui Steinberg pentru rostirea unor adevăruri pe care nu le poate enunța pe cont propriu. Kill your darlings ne invită să medităm la antagonismul dintre om și artist, rasism, misoginism și misandrie, dar și la statutul artistului politic, confruntat cu anomia unei lumi viciate de "emoții paleolitice, instituții din Evul Mediu și tehnologie ultraperformantă". Nu lipsește nici diatriba expresă împotriva conducătorilor de state beligerante, nici semnalarea capcanei sistemelor de inteligență artificială, incapabile să ofere răspunsuri nuanțate la chestiuni controversate precum monopolul arbitrar al heteropatriarhatului. Kill your darlings este în esență o pledoarie pentru autenticitate, prin reflecția asupra paradoxurilor ce migrează în jurul descoperirii și consacrării identității artistice. Energică, spirituală, extrem de ancorată în realitatea istorică și în universul în care trăim, conștientă că arta are datoria de a-l face mai bun, mai frumos și nu în ultimul rând, mai pașnic, Lucia Mărneanu confirmă în Kill your darlings imperativul nietzschean din Așa grăit-a Zarathustra: "Devino deci ceea ce ești!" (Friedrich Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, Editura Humanitas, București, 2018, p. 283).