În pofida coronavirusului, a venit și vacanța de vară. În mod normal, aceasta ar fi o perioadă de retragere în natură (la o distanță convenabilă însă de natura propriu-zisă, care, precum parcurile de distracții și catedralele, trebuie savurată de la depărtare) și de citit. Însă, cum deplasările sunt limitate (și de spectrul molipsirii virale, și de cel al epuizării financiare), ne rămâne doar plăcerea dubios autoerotică a lecturii. Pe linia acestei sugestii îmi permit să vă rețin atenția câteva minute.

Aceia dintre dumneavoastră care mă știu din bârfe sunt la curent cu pasiunea mea pentru all things horror: cinematograf, Grand Guignol, literatură de gen. Am dat o explicație pentru această stranie înclinație livrescă într-o carte mai veche (Deimografia, 2011) și, cum nu-mi place să mă repet (parțial, canicula mă proiectează într-o dispoziție iritabilă), va trebui să vă mulțumiți cu atât sau să refuzați să citiți mai departe. Regret că nu este tocmai un captatio benevolentiae pe măsura așteptărilor dumneavoastră, dar cu toții trebuie să facem mici concesii în acest schimb de idei.

Unde rămăseserăm? A, da, la câteva recomandări de lectură estivală. Îmi cer scuze că titlurile pe care le voi enumera în continuare sunt exclusiv în engleză, însă lumea anglo-saxonă este cea care dictează pașii în acest dans al terifiantului narativ, nu patria lui Dracula (deși, dacă este să fim scrupuloși până la capăt, tot universul de limbă engleză constituie adevărata patrie a lui Dracula). Unele dintre titluri au apărut, probabil, și în versiune românească, dar este mai simplu să le parcurgeți în original, mai ales că, astăzi, suntem cu toții anglofoni, precum, cu un secol în urmă, eram in corpore francofoni. Ca să nu mai lungesc vorba în mod inutil, încep prin a vă propune trilogia cu vampiri The Strain, rod al colaborării marelui regizor mexican Guillermo del Toro și al scenaristului american Chuck Hogan, cuprinzând romanele The Strain (2009), The Fall (2010) și The Night Eternal (2011). Această trilogie trebuie acompaniată de tripticul universitarului american Justin Cronin, The Passage, compus din volumele The Passage (2010), The Twelve (2012) și City of Mirrors (2016). Toate volumele sunt antrenante, cu plot twists neașteptate, chiar șocante, garantate să alunge plictiseala și să arunce o lumină proaspătă asupra unei figuri învechite.

Dacă preferați romanele cu zombie, sunt în măsură să vă ofer tot două trilogii. Prima ar fi tripticul post-apocaliptic al americanului David Wellington, Monster Island (2004), Monster Nation (2005) și Monster Planet (2005). Romanele nu sunt lipsite de umor și de ironie, ambele constituind, mai trebuie notat, efecte voluntare ale scriiturii. Trilogia în cauză ar trebui acompaniată de tripticul axat pe o temă similară, As the World Dies, al uneia dintre cele mai bune prozatoare din horror-ul contemporan, texana Rhiannon Frater. Este vorba despre romanele The First Days (2008), Fighting to Survive (2009) și Siege (2009). Narațiunea este densă, pe alocuri melancolic-meditativă, dar acțiunea curge implacabil către deznodământ.

L-am lăsat la urmă pe favoritul meu absolut: Max Brooks, fiul marelui comic american Mel Brooks și al distinsei actrițe Anne Bancroft. El este autorul a trei cărți pe care nu vi le pot recomanda îndeajuns de entuziast: The Zombie Survival Guide (2003), World War Z (2006) și Devolution (2020). Ultimul volum, având în centru tema autoizolării din pricina unui inamic potent, dar mai greu detectabil, reprezintă o metaforă crudă a carantinei provocate de pandemia actuală.

Așa că nu mai pierdeți timpul și încărcați-vă kindle-urile sau e-reader-ele cât mai repede cu putință. Horror-ul supranatural contemporan nu este faimos prin facultatea răbdării, precum poporul român.