Willard Russell, un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, se întoarce traumatizat acasă, rămânând marcat pe viață de ororile întâmpinate în conflictele din Pacificul de Sud. Ceva mai târziu, asistă neputincios la moartea lentă și dureroasă a tinerei sale soții, bolnavă de cancer, și indiferent câte rugi către Domnul sau câte sacrificii de sânge aduce pe bușteanul de rugăciune de la marginea pădurii, traumatizându-l totodată și pe Arvin, fiul său în vârstă de zece ani, tot nu poate stopa inevitabilul sfârșit.

Predicatorul Roy, un tip cu câteva țigle lipsă de pe casă, și asistentul său, Theodore, schilod în scaunul cu rotile și fără absolut nicio țiglă pe casă, dar tare talentat la chitară, cutreieră orașele și sătucurile, propovăduind cuvântul Domnului. Omorul e inclus și el aici, chiar dacă e unul inutil și declanșează un lanț de evenimente strâns legate între ele.

Un alt predicator, Preston Teagardin, gras și libidinos, excelent interpretat în film de fostul vampir Robert Pattinson, se simte atras în mod irezistibil de puicuțele tinere și apetisante, pe care le atrage în mașina lui cea fițoasă și vrea să le inițieze nu doar în tainele învățămintelor Celui de sus.

Și, în sfârșit, Carl și Sandy Henderson, el, un tip mai în vârstă, gras și lipsit de talent, pretins fotograf artistic, ea, slăbănoagă și fostă chelneriță, sora șerifului care în timpul liber face comisioane pentru mafioții locali, cutreieră șoselele Americii și iau cu ei autostopiști pe care-i denumesc modele, după care le propun să facă sex cu "frumoasa și atrăgătoarea" Sandy pentru bani, apoi îi fotografiază și-i asasinează, abandonându-i în locuri ferite. Bilanțul final: 26 de bărbați diferiți, inclusiv unul dintre personajele pomenite mai sus.

De fapt, în asta constă măiestria acestei excelente povești imaginate de Donald Ray Pollock, felul în care se îmbină cu măiestrie, până la urmă, toate aceste povești aparent disparate, felul în care toate se leagă, nimic nu rămâne neterminat, și felul în care un eveniment duce la altul, o faptă o determină pe alta, un bolovan o ia la vale și nimic nu scapă ochiului atent al divinității. De sus sau de jos, depinde de cui îi acorzi mai multă putere.

În America anilor ‘60, America anilor liberi, diavolul pare că-și bagă coada în treburile oamenilor și îi îndeamnă să comită orori pe bandă rulantă. Viol, crimă, șantaj, escrocherii, înșelăciuni, asasinate la comandă, blasfemii oribile, nimic nu scapă minții perverse a omului pus tot timpul pe rele, sub ochiul binevoitor al Celui de sus. Sau al celui de jos, cum ziceam în urmă cu un paragraf.

Însă să dai vina pe diavol pentru modul în care te-au crescut părinții sau pentru că te-ai născut defect și ai ajuns un adult psihopat, ei bine, asta mi se pare cel puțin o exagerare. Probabil că asta insinuează și titlul acestei excelente povești pline de întuneric și de fapte oribile, în care, încă o dată, monstrul cel mai înspăimântător nu e vampirul, vârcolacul, creatura din mlaștină sau cel cu coarne și copite despicate, ci, pur și simplu, omul.

PS: am înțeles că ecranizarea ar fi pe măsura poveștii lui Pollock, așa că n-ar strica să aruncați un ochi pe Netflix, în cazul în care vreți să vă convingeți.

Donald Ray Pollock - Întotdeauna diavolul (The devil all the time, 2016), ed. Corint, 2020, Colecția Corint Fiction, trad. Lucian Popa