A mai trecut un an... Cel al șobolanului, spun zodierii...

Cu bune, cu rele, în casă sau afară, la cursuri sau la lecții online, la facultate sau la școală, cu măști pe față mereu, dar cu ochii descoperiți, căutând prin librării vreun autor prizărit, ca pe timpul lui Eminescu, sau în fața calculatorului cum e obiceiul acum, cu dezamăgiri și speranțe de mai bine, ieri, azi, sau mâine (cine mai ține socoteala?) a mai trecut un an...Pe nesimțite parcă în tumultul său labirintic...

Și nici nu se poate să fie altfel. Cu toate că a fost un an greu, marcat de izolare, boală și, mai mult, deseori, de singurătate, este important să  ridicăm fruntea și să privim cu încredere spre viitor.

Constantin Noica vorbea într-unul dintre Eseurile sale de Duminică despre două procese de conștiință, foarte importante pentru parcursul vieții: căpătarea conștiinței negative și a celei pozitive. Prima se referă la descoperirea limitelor, a faptului că nu putem face orice și că nu putem fi orice, iar cea de-a doua presupune faptul că, deși viața este foarte scurtă, reușim, deseori, să facem destul de mult între limitele pe care le avem. Nu cred în destin, iar limitele acestea îmi par mai de grabă intensități diferite ale trăirilor noastre interioare. Cât de mult ne dorim un lucru determină, în fond, sacrificiul de care suntem capabili pentru a-l obține. Pentru câte lucruri am renunța la noi înșine, la timp, la tinerețe, la libertate, la micile bucurii? Pentru câte persoane? Iată cam acesta ar fi destinul, punctul singur care mișcă lumea.

Pentru mine, punctul acesta a fost mereu povestea. Citesc și de drag, dar și din curiozitate intelectuală. Mi-am dorit să aflu cum gândesc alți oameni, mai presus de toate, cum interpretează și reinterpretează miturile clasice, cum își clădesc universurile, ce se află în mintea lor, dincolo de realitatea cotidiană. Care este substratul scrierii, dincolo de norme și de curente literare, în final, care e scopul și mesajul volumului pe care-l am în față. 

De asemenea, cred că sunt unul dintre oamenii aceia teribil de norocoși, care a primit șansa nesperată de a lucra cu o echipă de adevărați profesioniști (de la care mai am încă mult de învățat) și de a-și împărtăși experiențele de lectură cu dumneavoastră. Mă bucur nespus de fiecare dată când, în penultima zi de luni din lună mă urmăriți pe Facebook sau pe site-ul revistei OPTm și vă mulțumesc mult pentru like-uri, pentru că citiți volumele recomandate de mine, pentru aprecieri, pentru comentarii. 

Vă doresc un an nou fericit, în care toate dorințele să vi se îndeplinească, să aveți simțul umorului pe care-l are Kundera, să mergeți în călătorii de vis, ca ale Olgăi Tokarczuk, să faceți descrieri ca ale lui Rulfo, să aveți capacitatea de a observa, fără a judeca, precum Alice Munro. Să nu vă lăsați înșelați de coincidențe, ca în romanul lui Patrick Modiano, să puteți răsturna lumea la fel ca mătușa Lydia din Testamentele (Margaret Atwood) și să trăiți la fel de intens ca Aneeka (nu mai spun din ce carte).

Sărbători fericite!