cred că e o bună întrebare în chetă, la fel ca în viață, e mai bine

să ai decât să nu ai, adică e mai bine să suferi după moartea tatălui

decât să nu ai unul, să nu-l fi cunoscut, să fii fiul mormântului gol

d-aia cheta m-a ajutat unde nu a putut tata, el oricum nu avea viziunea

asta cea nouă a tipilor cu muzică & casetofoane, el avea magnetofon

& era disco, eu am descoperit CD-ul și am devenit porno, asta era

lupta mea cu tatăl meu, cel cu care am fumat un carpați pe pod

după ce am spart un magazin de pâine, de foame, & am furat biscuiți

era teama aia că nu te poți întoarce acasă pentru că vine cureaua

sau furtunul de la mașina de spălat, e greu, voi nu știți frica aia

când dragostea era când nu iau bătaie, când dragostea era când era beat

& dormea, puteam să-i fur bani din buzunar &-mi luam cărți & visam

că o să fiu departe, scria pe fiecare rând că locul meu în lume

va fi ca un mare campionat unde se va premia cea mai frumoasă

moarte, iar eu am luat campionatul deși încă sunt viu, dar am murit

acolo pe pod cu tata, când l-am simțit mai slab decât mine, incapabil 

să mă ajute & ce tată e ăsta de nu-și poate ajuta copilul, eu am avut

& cerul era mult mai plin de stele atunci & cădeau foarte multe

de parcă cerul chiar voia să văd că îmi facă cu ochiul, a fost un moment

tată & fiu, ca în filme, am fumat carpați de la mine, că n-avea țigări

& atunci l-am iubit pentru câteva fumuri, cum & pe tine tot câteva fumuri

te-au ținut în durerea mea, apoi a apărut alina, purtam aceiași blugi

da, aveam o singură pereche de blugi, lee, de la second, ea dimineața

la facultate, eu seara la chef, era o pereche de blugi mai solidă ca tata

care a venit de ziua româniei, înainte de ziua mea. să-mi aducă vinul

& dragostea mamei, a surorii mele, dragostea lui a fost un casetofon

pe care voia să-l cumpere când beam cu niște distruși maneliști, nu a fost

nicio problemă, râdeam, că tata voia în sfârșit să-mi ia casetofon, când eu

vândusem deja unul ca să fug de acasă să dau la facultate, și deja eram 

anul următor tata murea & eu, odată cu facultatea, m-am făcut filosof

13 august 1993, ziua în care am fugit la bucurești ca să nu dau la craiova

ziua în care mi-am luat viața în piept & tata n-a mai fost tată, nici mama

de acolo am fost singur, acolo am învățat că nu sângele e viață

ci uscăciunea buzelor & foamea, că dormitul pe stradă sau la alții

e viață, că viață înseamnă să mori de mii de ori în tine înainte de a muri

& eu am murit, dar am avut un tată, alții n-au avut, mai bine unul

pe care să-l regreți decât niciunul, mai bine o mamă rea cu palma grea

decât singur pe stradă, cu stelele într-un pahar de plastic gol