Pentru toți e muzica asta dar ei n-o aud

o lasă să dispară în program

de acolo o culeg ca amintire ca previziune

și spun că știau – nu cu mult înainte aici erau alții

cetățeni universali ai festivalurilor electro

ascunși de ploaie la adăpost de frică

sau nu chiar de frică ci de pre-frică: comodă și albicioasă

edificatoare

Azi nu am mers mai departe, își spun

Azi nu m-am îndurat să arunc sau să îngrop nimic, iar vocea lor

cuprinde patul hainele unui fost pungile golite cvartalul de blocuri

și le închide într-un balon-jertfă

o așteptare de fapt.

Cine se apropie primul

cine e primul să se apropie

confesiv

ca într-un first person shooter

printre cei doborâți printre cei care atacă

viziera e curată

în tunel umbrele sunt cuminți

dar cine să se apropie?

Și întrebarea asta o porți acasă să nu mai pleci

cu răni

o duci la serviciu unde echipele flutură șepci cu logo

în urma unui tămăduitor dar și investitor un om care ție nu ți-a spus nimic

nicicând

nici la întrebarea asta – cine să se apropie – nu s-ar sinchisi

așa că o duci mai departe o îneci într-un pahar

la bar unde oricum cine să le răspundă celor pe care

nimic nu-i satisface și totul îi confuzează

totul? poate doar anumite părți ale unei anumite zile

un fel de șoapte din flăcări

confesiunile unui personaj de anime

blestemat să fie ori pios ori porno

pe el poți miza pe mările lui poluate pe costumul ignifug pe trenul lui fantomă

unde merge singur singur

și pios și porno

cu capul tău între picioarele lui.

***

Tu ai viziuni?

Viziuni și un gard electric împrejmuiește visele tale?

Mama tata și sora mai mică au lăsat la gard o cutie de bomboane în formă de inimă.

Pentru ei inima ta are formă de inimă așa cum o înțeleg oamenii

medicii de pe rețele sociale

când pentru tine mintea ta e o inimă adică un zgârie-nori lovit de un meteorit

sau de un crah în care cei bogați sunt și răi și deci o merită

dar cei bogați nu-s numai răi – tu știi – ai văzut oameni răniți care se refac

prin acumulare de nimicuri-înainte-de-vid

tu te refaci prin imagini și imaginile sunt catapultate de cei bogați poartă

inelul lor cu sigiliu și unul dintre aceste inele are o inimă așa cum

ar dori-o pentru tine ai tăi

(ei împrejurul viselor lor n-au avut garduri electrice doar jartiere

ce mascotă obscenă și siropoasă pot face din tine!)

Când aterizează imaginile la tine e sărbătoare

și te joci de-a lungul gardului electric cu un câine imaginar

păi și câinele ăsta! nu știe că de fiecare dată moare

bătrân tovarăș veteran

și tu-ți ratezi intenționat următoarea misiune

doar să-i mai vezi o dată ultimele clipe și moartea

tot ce e repetat va fi sublimat într-o zi

la gard – când ai tăi vor fi deja arheologie –

va veni o fată care va știi exact cum e inima și unde – așa și aici –

mascota ei vei fi tu

în mintea ta ca un zgârie-nori lovit de un crah un singur bogat va mai știi cifrul

înainte să-i pui pe urme un balet de justițiari

de rețele sociale