aveam aproape doi ani de când lucram în șantierul ăla prăfuit și începusem să am senzația că trăiam sfârșitul băltit și lipsit de sens al inutilei mele istorii personale timpul meu își scurgea monoton firele uscate și abrazive în clepsidra cu pereți invizibili a unei istorii potențial mai mare și mai generoasă dar care nu-mi era limpede când renunțase să se materializeze și să se strângă protectoare în jurul meu

nu se întâmpla nimic semnificativ în viața mea anonimă nici măcar de formă nu s-ar mai fi putut produce vreo schimbare băteam pasul pe loc cu toate proiectele la care dealtfel lucram fără tragere de inimă așteptam sfârșiturile de lună doar ca să-mi iau salariul fix indiferent de numărul de ore suplimentare lucrate și să-mi mai număr o dată banii datoriile și cheltuielile exagerate pe care inevitabil ajungeam să le fac din plictiseală lipsă de perspectivă frustrare prea multă delăsare sau prea mult gândit haotic mă târam fără țintă printre sfârșiturile de săptămână mă autoizolam și îmi cultivam conștiincios cele mai variate specii de angoase pe care mi le puteau oferi traversările neîncetate ale marelui oraș în toate direcțiile cu cele mai mărunte și false motive economiile pe care plănuisem să le fac odată cu plecarea din țară întârziau să se concretizeze și cât de curând fără urmă de regret urmau să dispară cu totul din lista mea de priorități

de fapt de pe o zi pe alta mă afundam în depresie iar ascultatul la nesfârșit al celor câteva cd-uri aduse de-acasă nu făcea decât să-mi accentueze starea de abandon și sufocare suprapusă cu știrile despre divorțurile în serie ale vechilor mei prieteni cu singurătatea obiectivă și cu neobosita mea lamentație asupra inutilității oricărei încercări de a construi ceva cu cineva pentru că mai devreme sau mai târziu totul se duce de râpă

desigur de multe ori nici eu nu credeam ce spuneam dar în perioada aia îmi făcea bine să mă plâng cu glas tare oricui avea răbdare și nervi să mă asculte chiar dacă disponibilitatea interlocutorilor era doar de suprafață și prefăcut politicoasă aveam momente când i-aș fi putut vorbi chiar și numai unui manechin de plastic dacă ar fi existat unul care să clipească să respire calm și să-mi spună din când în când "așa e ai dreptate te înțeleg foarte bine ce să-i faci"

sentimentele însă începuseră să se dezagrege în mine mult mai înainte

în mod evident relația intermitentă plină de petice și franjuri pe care o întrețineam cu anda în care mă încăpățânam să cred și de care continuam să mă agăț cu disperare nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile dar asta pot s-o văd abia acum atunci eram cufundat în presimțiri negre bănuieli nedeslușite și autodisecări meticuloase

nu încetam să strecor toate gesturile replicile și contrareplicile noastre prin sitele fine ale neuronilor mei întinși și tăietori gesturilor și expresiilor pe care altora li le-aș fi acceptat ca atare trecând ușor peste enormități sau nostimade le ridicam dinainte un val rece de neînțelegere un munte de reproșuri o nesiguranță ca o cazemată cu ziduri groase de diferențieri improvizate clasificări de ziceri și tonuri contextualizări interpretări și distorsionări din cele mai vulgare penibile de-a dreptul căcăcioase răspunsul oricum ar fi sunat el la o simplă întrebare de genul "cum ai dormit azi-noapte" putea căpăta nuanțe sumbre și note tragice ivite de niciunde pe albastrul intens și încercat al cerului meu îngustat de atunci

"ce să mai discutăm le-am discutat pe toate" îmi răspundea anda superficial sătulă de incantații "nu mai avem ce discuta ți-am tot explicat și degeaba pur și simplu nu vrei să înțelegi"

muțenia ei tocmai când aveam cel mai mult nevoie să reintre în jocul raționamentelor și să-mi răspundă mă rănea cumplit dar mai târziu aproape de final când deja pregătea ruptura iar eu începusem să tac la rândul meu având un soi de intuiție neconștientizată a ceea ce urma să se-ntâmple îmi reproșa că nu o certam că nu strigam că nu-i mai imputam nimic de parcă prea obosită de mine și de exercițiul libertății pe care și-o dobândise prin divorț mult înainte să mă cunoască ar fi căutat resemnată o nouă îngrădire un alt fel de condiționare sau sub o altă formă vechea cușcă

sau măcar niște limite cât de vagi pe care nu știam cum și nu doream să i le pun fiindcă nu aș fi putut face așa ceva fără să fi ajuns până la urmă să deteriorez iremediabil tot ceea ce îmi imaginam că ne legase

inițial nu am băgat de seamă ce se întâmpla că de fapt ea căutase sistematic să se apropie de mine în multele discuții amicale și seri seci în care făceam schimb de truisme între prieteni treptat am început să-i descopăr ezitările și gustul pentru bijuteriile grele cu pietre mari și lucrături fanteziste în culori brute aspre neîncetatele schimbări de culoare ale părului ei care mă fascina cu direcțiile mereu surprinzătoare pe care le lua în cele mai neașteptate momente când își arunca mâna prin el explicând înfrigurată zeci de detalii discret filigranate despre intensitatea cu care își trăia ezitările dezamăgirile ratările despre copilul ei auriu care vorbea o limbă pe care vrea să ne facă să credem că nu o înțelegeam despre pasiunea ei pentru alegeri greșite despre imposibilitatea propriilor ei exprimări și despre refuzul acceptării propriilor ei revelații coborându-și genele încărcate de senzualitate peste ochii în culori schimbătoare verzi-gri-albaștri-bruni învăluindu-ne serile cu fum de țigări fine și mistere strategic neelucidate pradă sigură și naivă a perdelei de ceață elaborată pe care începuse deja să o transfere în mine

la un moment dat în timpul unei conversații anoste despre iubire și bani am înțeles amândoi că începuserăm să ne comunicăm reciproc vibrații subliminale limpezi curățate de orice umbră de îndoială să ne căutăm gesturile respirațiile și tăcerile

mă îndrăgosteam așa cum nu mi se mai întâmplase vreodată cu o bucurie calmă și plină

am început atunci să-i povestesc despre dragostea citadină din falling in love de care mă îndrăgostisem filmul cu meryl streep și robert de niro despre cât mi se părea de tâmpită forțat redundantă traducerea titlului prin să te îndrăgostești din dragoste de dragoste pe care o găsisem într-o cronică a filmului când ar fi fost suficient să te îndrăgostești pentru că asta era totul după care imediat am simțit că patinez pe toate îndoielile și ezitările mele cronice m-a cuprins teama absurdă că m-aș fi expus prea mult și prea repede de față cu toți prietenii noștri de parcă nu ne-am fi știut de-atâta timp și am simțit nevoia să adaug precipitat cu falsă siguranță că știusem că o plictisesc povestindu-i vechitura aia de film dar că nu mă putusem abține

totuși o zi după alta anda nu-mi dezmințise elanurile la vremea aia nu eram capabil să-i văd nicidecum înțeleg potecile interioare ascunse umbrite momentele amare sau gesturile de retragere pașii ezitanți care se depărtau când păreau să se apropie muțeniile duplicitățile așa era ea îmi explica în rarele momente când devenea volubilă și chiar se lăsa cuprinsă de logoree nu puteam să-i cer să fie altfel câtă vreme nici măcar ea nu se putea înțelege câtă vreme nu știa ce vrea de fapt nu știa unde i-ar fi plăcut să ajungă într-o relație cu un bărbat nu avea nici cea mai vagă idee ca dovadă divorțul prin care trecuse îmi repeta că era derutată lovită în plin de valurile brutale ale vieții care o purtau în larg ca pe o bucată de lemn ruptă din trunchiul unui copac bătrân spre un țărm rece neprietenos era neajutorată destrămată sfârtecată de întâmplările nemeritat de nefericite ilogice ale vieții ei încă neîmplinite învinsă de o uimire înspăimântată în fața a tot ceea ce i se întâmplase

cel puțin asta îmi spunea că simte

și tocmai când eram pe punctul de a mă lăsa zdrobit anihilat de rutina șantierului dizolvat în acel acum-atunci-niciunde-niciodată m-a anunțat din senin că era sigură că ar putea să vină să mă vadă să stăm o perioadă împreună să ne liniștim să ne lingem reciproc rănile până la urmă acasă nu avea cine știe ce obligații cu excepția celui mic pe care l-ar fi putut lăsa în grija bunicilor o săptămână două sau chiar trei nu ar fi fost mare lucru și-apoi chiar ar fi avut nevoie de o schimbare de o rupere de ritm dealtfel deși nu i-o mărturisisem și eu aveam nevoie de ea din ce în ce mai mult așa că am plănuit totul în mai puțin de o jumătate de oră și în iarna care a urmat se instala la mine urmând să mă aștepte în fiecare după-amiază să mă întorc din șantier și s-o plimb prin oraș

s-a întâmplat însă ca tocmai atunci lucrurile să devină destul de agitate din alt motiv eram pe punctul de a fi dat afară din studioul pe care-l închiriasem în urmă cu un an fiindcă proprietarul hotărâse să mărească chiria cu o sumă exagerată pe care nu o acceptam încercasem să negociez o păsuire sau măcar o creștere temperată a chiriei cu încasatorul banilor un băiat extrem de politicos și prevenitor care îmi explicase calm că decizia proprietarului este irevocabilă și că între noi vorbind nu merita să plătesc o astfel de sumă exagerată că studioul ăla sufocant și fără vedere nu face atât și că mai bine îmi caut altceva în alta parte ceea ce dealtfel am și făcut în mai puțin de două săptămâni de la primirea avizului de evacuare după căutări obositoare pe care le puteam face doar seara după serviciu îmi găsisem un alt studio de două ori mai mic și ceva mai scump decât cel pe care-l părăseam dar asta era perioada dubaiul era cuprins de febra speculatorilor imobiliari majoritatea expatriaților locuiau cu chirie împărțeau câte doi trei patru o vilă un apartament sau o cameră și își făceau bagajele cam o dată la două luni din cauza scumpirilor galopante impuse peste noapte de proprietari așa că ajunsesem să fiu mulțumit cu simplul fapt că încă îmi mai puteam găsi un loc doar al meu accesibil ca preț unde să mă întorc de la lucru să dorm fiindcă nu-mi surâdea deloc ideea de a împărți chiria cu altcineva

înjuram și îmi împachetam lucrurile în ziua în care anda a aterizat fremătând apoi agitată din cauză că ajunsesem târziu la aeroport și pentru că stând la coadă pentru a-și lua ștampila de intrare pe pașaport nu mă văzuse în mulțime ajunsesem acolo cu cincisprezece minute întârziere față de ora la care ar fi trebuit să ajung din cauza obișnuitului trafic aglomerat și pentru că uitasem să cumpăr în timp util buchetul de flori cu care am întâmpinat-o și pe care abia dacă l-a băgat în seamă fiind grăbită să mă ia la întrebări de îndată ce ne-am îmbrățișat "unde ai fost ai întârziat ce ai făcut nu te-ai trezit ca de obicei am crezut că mă lași aici singură ce naiba"

ne-am suit în mașină și în timp ce înaintam cu viteză de melc prin traficul congestionat din deira începea să-și recapete respirația moale și liniștită povestindu-mi ce mai e pe-acasă și cum s-a întors din drum pentru că-și uitase pașaportul pe măsuța din hol ceea ce în mod normal ar fi trebuit să nu fie semn bun însă de data asta făcea o excepție pentru că era prima dată când ajungea în țara asta ciudată în care nu și-ar fi închipuit vreodată că o să ajungă semn bun dealtfel se vedea treaba că anul viitor urma să-i aducă numai excursii și călătorii

am întrebat-o într-o doară dacă are ceva planificat pentru la anul numai ca să fac conversație pentru că mi-ar fi fost imposibil să mă mai concentrez la poveștile ei imediat ce o strânsesem din nou în brațe și o adulmecasem începusem să elaborez în minte scenariul acelei seri care urma să culmineze cu o lungă și vulcanică noapte de sex pe măsura lunilor frustrante și interminabile în care nu ne văzuserăm

andei nu i-ar fi fost greu să deslușească ce gândeam în momentele alea dacă s-ar fi concentrat era însă prea agitată și prinsă în povestea ei și până să-și ia seama își continuase deja cu voce tare ideea scăpând câteva vorbe despre state oprindu-se apoi brusc și admirând o clădire sclipitoare ultramodernă suficient cât să-mi atragă atenția și să mă smulgă din anticipația febrilă pe care mi-o proiectam pe parbrizul mașinii aproape nemaivăzând semnele de circulație și conducând pe pilot automat era o notă un pic șuie în entuziasmul ei intempestiv ca o mânecă de cămașă rămasă în afara unui geamantan ticsit de haine ceea ce m-a făcut curios și cu naivitate am întrebat-o ce vrea să facă acolo în state a trecut precipitată peste subiect zicându-mi că avea o invitație de la niște prieteni de familie tot amâna excursia din lipsa banilor dar uite-așa au trecut ani de zile și până la urmă anii ăștia treceau din viața ei așa că decisese să nu se mai gândească la cheltuieli avea să ceară cât îi trebuia de la părinți fără să-și mai facă mustrări de conștiință și intenționa să înceapă în sfârșit să-și trăiască viața cum va putea mai bine și mai frumos

nu aveam nimic împotriva prietenilor de familie așa că ajunși acasă m-am aruncat în duș lăsând-o să-și despacheteze bagajul să-și aprindă o țigară și să măsoare în lung și-n lat studioul cu privirea ei critică

a doua zi după un somn greu și frământat care nu ne-a odihnit pe niciunul din noi am dus-o să vadă camera pe care tocmai o închiriasem și în care urma să mă mut peste patru zile astfel că neplăcerea ei de a nimeri în plină mutare a fost amplificată de dezgustul de a constata că urma să locuim într-o încăpere cât jumătate din cea în care o primisem

"asta e viața aici" i-am spus zâmbind strâmb conștient că nu aveam cum să-i reconfortez dezamăgirea "am venit pentru bani nu ca să stau în palate dar ce contează o să vezi orașul suntem împreună o să fie bine ai să vezi" îi vorbeam luând-o în brațe și mângâind-o încercând să compensez cu tandrețe excesivă noaptea frustrantă și lipsită de noimă care tocmai trecuse dar era vădit obosită încă nu-și revenise după zborul de noapte și mă privea fără chef neimpresionată de orașul ăla mare în care ajunsese dimineața la patru într-o garsonieră oarecare din care după-masa la cinci constata că urma să se mute într-o neverosimilă cutie de chibrituri

excitația ei față cu aventura anticipată la plecarea de acasă se evapora ca o picătură de apă căzută în deșert regăsirea cu mine în loc să o bucure aducea mai degrabă a stânjeneală și senzație de claustrofobie lăsând o urmă uscată de sare albă între noi; urma să împărțim o baie un pat un televizor un dulap un scaun o măsuță ingrată pe care nu aveau loc două farfurii așezate una lângă alta și 2 metri pătrați de podea în care în imaginația mea urma să ne dezlănțuim dragostea pătimașă și să deschidem porțile universului încă plin de comori și mistere care așteptau să ni le adjudecăm

ce s-a dezlănțuit însă după câteva partide de rutină sexuală plicticoasă și neinteresantă a fost o furtună de reproșuri argumentări și atacuri furibunde reciproce pe care în primele momente nu mi le-am putut explica și care m-au năucit prin bruschețea și viteza cu care s-au derulat

blocați temporar în încăperea aia strâmtă cu pereții strânși pe corpurile noastre lac de apă orbiți de toate frustrările reale sau închipuite acumulate pe parcursul relației noastre discontinue nu am găsit altceva mai bun de făcut decât să ne sărim unul altuia la beregată imediat ce ne-am epuizat seria de acuplări înșelătoare

fusesem prins pe picior greșit în acel război neanunțat anda își pregătise foarte bine toate căile de înaintare în teren ostil falsificase câteva hărți pe care le lăsase neglijentă la îndemâna adversarului minase din timp sistematic căile de acces pe care acum le arunca în aer cu candoare și surpriză jucată căci aveam să constat că se despărțise de mult timp de mine iar relația noastră nu mai exista decât în mintea mea rătutită

lucrul care o interesa cel mai mult de fapt era ca despărțirea să fie declanșată pe față declarată oficial acesta era adevăratul obiectiv cu care venise la mine plasat ca importanță imediat după primul împlinirea ambiției de a pune piciorul în marele oraș chiar și numai pentru câteva zile ca toți proștii cunoscuții sau prietenii care ajunseseră acolo fără să o merite după cum spunea ea și desigur înaintea celui de al treilea un ultim futai frumos scenarizat care urma să ne rămână amândurora pentru totdeauna în amintire ca o matură încheiere conform improvizației superficiale pe care o executa cu un aer de degajare forțat

discuțiile trebuiau purtate și gesturile trebuiau făcute în așa fel încât eu să iau prompt la cunoștință și bineînțeles să-i urmez scenariul să acționez să iau măsuri adică să strig să urlu să dau cu pumnii în pereți eventual s-o lovesc iar apoi să-i cad în genunchi acoperind-o cu sărutări și cu regrete ca un soi de tragedian interbelic "iartă-mă prințesa mea te iubesc mai mult decât marea țărmul și decât cerul marea și decât munții cerul" etcaetera iar ca urmare a tuturor acestor inepții telenovelistice își imagina că s-ar fi simțit ușurată de toată greutatea relației noastre îndelung încercate și pe deplin justificată să se ceară afară din relație ca atunci când târziu în noapte la o canastă între prieteni te scuzi le ceri să faceți pauză și te ceri la veceu ca să ai timp să te gândești dacă mai rămâi la masă dat fiind că nu faci decât să pierzi de când ai intrat în joc

pentru anda relația noastră sau ce mai rămăsese din ea tot restul se terminase demult cu luni bune înainte de a veni la mine cam de când își luase viza de state de care nu apucase să-mi spună știam deja că pentru mine nu va mai fi nicio schimbare "tot aia" mi-am zis "ce să mai fi sperat" lumea mea infatuata istorie timpul se reduseseră de ani de zile la șantier serviciu casă serviciu casă sfârșit de săptămână gol serviciu casă o singurătate insipidă ca tristețea deprimată a unei fantoșe de plastic și cam atât anda nu făcuse cu venirea ei la mine decât să mă reancoreze mai strâns să mă stabilizeze cu un odgon nou în adâncul realității vâscoase inerte care-mi era deja atât de familiară falling in love my ass mai devreme sau mai târziu totul se duce de râpă năruit în acum-atunci-niciunde-niciodată