Se vorbește prea mult despre prima iubire și prea puțin despre influența primelor lecturi. Prima iubire este, de multe ori, o cicatrice care se vindecă și nici nu se mai vede (nici măcar o apendicectomie), în timp ce primele cărți pe care le-am citit ne impregnează mintea cum intră siropul într-o prăjitură, ajungând să influențeze ce ne place să citim, cum și pe cine iubim și, în cazul meu, ce scriem.

Ca adultă, am citit cu mare interes clasicii și modernii și m-am îndrăgostit pe viață de scriitorii latinoamericani, dar când a venit vorba să scriu, iată-mă revenind la copilărie. Lucrez la primul meu roman și am descoperit că, fără să vreau, ba chiar plănuind cu totul altceva, i-am recreat, treptat, pe cei trei mușchetari ai lui Dumas. Mi s-au strecurat sub tastatură pe rând, mai întâi preferatul meu, Athos, alcoolic și taciturn, apoi un d'Artagnan mai timid, după care, deghizat, Porthos, trădat însă de naivitatea sa. Numai Aramis nu e Aramis, probabil fiindcă pe el nu prea l-am simpatizat. Sunt oarecum tulburată de apariția lor, fiindcă pe eroii copilăriei tale trebuie să-i tratezi cu respect. Chapeau așadar pentru Alexandre Dumas, Karl May, Charlotte și Emily Brontë, Charles Dickens și Eugene Sue, care mi-au fermecat copilăria și cărora o să le dedic acest roman dacă o să-l termin vreodată.

Rădăcinile sunt însă mai adânci. Motivul pentru care scriu literatură fantastică (și mai nou încerc să înglobez în ea teme și motive folclorice românești) este că de mică îmi plăceau suspect de tare poveștile dătătoare de frisoane. Mi-a deschis gustul Făt-Frumos din lacrimă, basmul lui Mihai Eminescu: Muma Pădurii trecând munții și văile în piua ei de piatră, Genarul și floarea roșie din fereastră, morții care urcă în lună noaptea ca să benchetuiască... Și nu pot să nu o pomenesc pe Marta Cozmin, o scriitoare tragic de neapreciată, și basmul Fecior din năvod, cu uriașa pasăre de aur însuflețindu-se noaptea și pornind prin oraș, în timp ce, pe unde trece, brațele oamenilor se transformă în săbii și primele țipete încep să tulbure liniștea... Visez ca într-o bună zi un cititor să se plimbe și prin lumile mele cu aceeași înfiorare.