Revistă print și online
Momentele cheie par a fi predestinate
am văzut o fată târându-și tatăl cu forță printr-un magazin
și tatăl meu a remarcat: îl cam joacă pe degete.
Am râs, nu am răspuns.
La urma urmei, tata nu va mai mânca înghețată.
Umbrele copacilor dau sau nu timp plantelor
De umbre în întuneric ne e frică sau nu
Umbrele de departe ne pot face rău umbra lui niciodată
Singur, pe neașteptate, într-o sâmbătă seara, dai drumul la melodii vechi
Absorbi aerul familial, freamătă ambiental ventilatoarele.
Peste umărul tău, simți că și bunicul ascultă.
Vrei să faci un om de zăpadă urmărești
zăpada prielnică pașii spre îngheț
cu toată inima
menneskehet
Am ascultat cu atenție înainte.
Ce altceva este acolo, ca o bătaie de inimă
pline de cicatrici, pașii trecătorilor zgârie pietrișul.
în vânt nu prea departe de la atingerea cerului
Aproape acolo. O mare de roșu nesfârșită de roșu,
promisiunea că o să ne mai vorbim
pașii miraculoși pe care îi mai aud uneori
dincolo de cenușa luându-și zborul.
Ioana Miron (10 noiembrie 1989, Botoșani) este poetă, artist vizual, traducătoare. A debutat cu volumul de poezii Picaj (2016). A tradus și ilustrat volumele de poezie Modulații etanș - Stanch Modulation (Ioana Miron) și Cântecul asasinului meu - My Murderer's Chant (Șerban Axinte). În prezent este traducător și ilustrator. Împreună cu Răzvan Țupa a susținut un eveniment performativ de poezie grafică intitulată Linii de plutire, la Muzeul de Artă Recentă din București, în baza conceptului poetic Corpuri românești. Conexiunea grafică. A publicat, împreună cu Răzvan Țupa volumul performan(ce) grafic în versuri Poetic. Conexiunea grafică, în baza aceluiași concept (2022). Traduce poezie pentru revista Poesis Internațional, site-ul Poetic Stand și articole legate de artă pentru revista Lettre Internationale.