"We read and write poetry because we are members of the human race. And the human race is filled with passion. And medicine, law, business, engineering, these are noble pursuits and necessary to sustain life. But poetry, beauty, romance, love, these are what we stay alive for.", spunea John Keating, personajul atât de convingător jucat de Robin Williams, din filmul "Dead Poets Society". Domnul Keating era profesor de limba engleză, umanist prin excelență. Puțini ar fi cei care nu ar fi de acord cu el: lucrurile pentru care trăim și lucrurile prin care trăim doar se intersectează, nu se suprapun. Totuși, ce facem atunci când îndrăznim să le facem pe cele două să fie una și aceeași, să trăim din lucrurile care ne ajută (poate chiar determină!) să rămânem vii? Mai exact, să încercăm să ne construim o carieră din pasiunea pentru poezie, frumos, romantism, iubire. Este curaj sau nebunie? Respectarea valorilor personale până la final sau fugă după iluzii? Protest în fața unei societăți procustiene sau egoism? Este oare corect să încercăm să monetizăm hrana pentru suflet? Ca apoi tot noi să ne plângem că suntem "muritori de foame"? "Dar nu o fac pentru bani.". "Da, dar trebuie și să trăiești.".

Toate cele de mai sus mi se derulează adesea în minte. Totuși, nu putem nega ceea ce suntem. De fapt, putem, dar nu duce nicăieri (bun). Răspunsul la întrebările de mai sus poate fi, de fapt, oricare. Există mai multe tipuri de visători, unii care cred în viziunea lor și alții care doar se mint că ar crede. Dacă scopul nostru este de a trăi după propriile principii și valori, pentru că refuzăm să trăim o viață care nu ne aparține, și de a împărtăși cu ceilalți aceste convingeri prin artă, atunci da, merită tot efortul. Dar dacă o facem din alte motive și dacă suntem dispuși, de exemplu, să scriem ceva DOAR pentru că știm că s-ar vinde, mai bine nu o facem. Cred despre această a doua categorie că ar face lucruri care converg doar către profit și în alte domenii. Să o facă. Măcar să nu o facă în literatură.

Menirea umanistului este, din punctul meu de vedere, să ofere la rândul său "poeziei, frumosului, romantismului, iubirii" și științelor umaniste în general ceea ce ele i-au oferit lui. Altfel, niciuna dintre părți nu prosperă (cu adevărat).