Revistă print și online
am căzut cu capul pe clapele pianului ca un iubit
pe pieptul iubitei sale doar că iubita nu mai era acolo
nici clapele nu mai erau, rămăsese doar melodia
care umbla din perete în perete ca nebunia
mi-am făcut un test adn ca să văd că sunt eu
în continuare tot eu și nu știu ce-o să se întâmple cu mine
pentru că mă transform încet în altceva
și nu în gândacul lui kafka. mă transform într-o amintire
și e cel mai complex proces, mă transform în extraterestru
pentru că nimeni n-a văzut decât în filme
mă transform în mine, pentru că nimeni nu m-a văzut niciodată
sunt omul invizibil, sunt omul fără trup, poate am trecut
măcar o dată prin tine dar nu m-ai recunoscut. nu știu
ce zi e azi, dar pe mine mă vor îngropa pe lună, pe marte,
sau pe soare, va veni dragostea să mă ia
să-și pună ochii mei cum îți pun șoferii de tir afișe cu femei
visez și eu o moarte bună, ca toată lumea, visez și eu
măcar să nu mor singur, dar cu dragostea nu te joci
sfârșești mereu cu adn-ul tău, cu un pahar de tărie
o țigară, o moarte de traversat
și o planetă îndepărtată pe care niște furnici
îți fac statuie.
Poet și prozator, reprezentat de seamă al boemei bucureștene, Leonard Ancuța (n.1974) a publicat zece cărți, fiecare în felul ei un eveniment: romanele Control (2009) și !NFERNUL (2010) îi marchează debutul. Urmează câteva volume de versuri, foarte bine prizate de public, mai ales în mediul artistic: Iubirea este amintirea unui viol (2011, cîntece pentru Jusa (2012, 69 de poeme de dragoste (extrase din atlasul unei lumi dificile), Mega Sutra - publicate în 2013. Se întoarce la proză printr-un experiment - Pierderea definitivă a lucidității (2013), urmat de join’t, un volum de povestiri neorealiste și de romanul Sunt un curv (2014). În prezent este editor la Shah Publishing, unde a publicat romanul Sindromul Irukandji (2018).