Deja au apărut multe articole pe subiectul ăsta și probabil mulți dintre voi nu aveți nevoie și nici chef de încă o părere, dar voi încerca să argumentez. Pentru mine apariția monstrulețului pe nume ChatGPT, împreună cu Ai-ul din spate, îmi sună a problemă pe care noi, oamenii, nu suntem pregătiți astăzi s-o rezolvăm.

După cum știți, nea ăsta le face cam pe toate, mai puțin mâncare. Vorba aia, românească, "de ce e, bă, atât de scump, știe să și gătească?". Ne dă răspunsuri căutând prin milioanele de pagini web și librării de unde își formulează o părere "avizată". Până aici nu e nicio problemă. Așa funcționează și Google. Numai că de aici încolo se cam strică treburile. Că nea Gogu îți dă informația, nu ți-o bagă și în plasă. Că îi zici, bree, zi și mie o carte fantasy și nea Gogu îți dă informația. Tu o vezi și te duci să cumperi cartea sau să o împrumuți. Sau la o lucrare de licență, îți trebuie o biografie despre un subiect, nea Gogu îți oferă informații. Asta face și Chatul nostru, doar că mintea noastră nu se poate opri aici. Cât îți ia să îl rogi pe acest nou individ să îți scrie un fragmențel de licență sau o lucrare? Parcă și văd elevii pe sub bănci, cu Chatulică deschis, să îl roage să le rezolve un subiect. Sau pe studenții noștri dragi în ultima zi înainte de predare, căutând în disperare să modifice fontul din ChatGPT și să îl bage într-un Word.

Ei, de aici începe circul. Căci vin și eu să vă întreb: cum naiba verificăm sursa? Că dacă pe stil vechi "ciordeai" un paragraf, profesorii adăugau fragmentul în softul de plagiat și bam, gata treaba. Azi cum verifici sursa? Că ChatGPT nu o să "recunoască" pasajul creat tot de el, că îl generează o singură dată. Și de aici bulgărele de zăpadă, strâns în palmele unui copilaș, va dărâma o instituție.

Noi nu suntem pregătiți să facem verificarea asta, nu avem instrumentul (toolul) necesar să putem afla dacă un pasaj este "ciordales" de pe ChatGPT sau nu. Iar fiecare nouă intrare pe care Chatul nostru o primește devine în sine o lecție. El învață ce vrea mintea noastră.

Ok, menționez că nu am nimic cu progresul tehnologiei și nu mă înscriu în rândul celor care huleau Google la apariție sau Ai-ul. Bun, este o tehnologie nouă, o tehnologie în curs de învățare, dar poate fi o unealtă extrem de periculoasă.

Zilele trecute am văzut în feedurile de pe Facebook o scurtă postare de-ale lui nea Buhnici (nu săriți) în care spunea cum un nene a găsit o variantă faină de a cupla chatGPT și implicit AI-ul din spate la Facebook Messenger și nea ăsta a reușit să copieze vocea lui Steve Jobs și să-l pună să vorbească despre diferite subiecte alese de el. Și ce să vezi, Stevulică a înviat. Iarăși o problemă, pentru că l-au întrebat oamenii pe creatorul din umbră dacă nu cumva a creat aplicația asta tocmai pentru oamenii care au pierdut pe cineva, ca să diminueze suferința lor. Iar el asta a răspuns, că îl pierduse pe tatăl lui la 50 de ani și a vrut să mai "vorbească" cu el. Iarăși o problemă, pentru că oamenii nu or să mai poate intra și ieși din doliu, pentru că entitatea fizică ce a decedat a devenit entitatea online care vorbește și se comportă (în baza unor referințe precise) ca el/ea.

Dar să ne întoarcem la oile noastre. Bun, literatura. ChatGPT poate să scrie o compunere, o nuvelă, chiar și roman. Poate să facă ce vrea. Ok, dacă un scriitor la început de drum bagă cuvintele (tokens) necesare și primește un roman, opera lui poate să fie ori una extraordinară și să fie ulterior publicat, ori poate să fie execrabilă, pentru că AI-ul a scris o aberație. Hai să luăm cazul 1, să zicem că a scris ChatGPT un roman excelent, caz nerealist astăzi, la ora asta, dar nu se știe mâine. Ce bază are editorul, cum își dă seama că e "pe bune"? Ok, faci un contract de exclusivitate și-l obligi pe "scriitor" să declare pe proprie răspundere că e opera lui și bla bla. Dar ăla poate semna tocmai în cunoștință de cauză, că nu există momentan o modalitate de verificare. Și gata opera iese pe piață. Bine, cu lansările or să fie probleme sau când proaspătul nostru scriitor va vorbi public despre ce a scris, dar și aici se poate da cu preșul. Că poate o să spună că el este autorul din turnul de fildeș, ce nu coboară către muritori și nu vrea ca cineva să-i vadă fața sau să-l audă.

Și să zicem că exemplul de mai sus e pe modul: hai, mă, că nu se poate. Perfect de acord. Dar, și aici pun un mare DAR, poate există un scriitor care știe cu ce se mănâncă treaba și face și el un exercițiu cu ChatGPT să îi ofere un subiect. E scriitorul în pană de idei și merge pe premisa că, slavă, Domnului, o grămadă de alți înaintași în ale cuvintelor s-au inspirat de la alții și decide să ia povestea, să o modifice pe ici pe colo, să-și lase amprenta sa și gata treaba. Intervine sau nu moralitatea, e acela un scriitor care să susțină sus și tare că e singurul creator al romanului său? Habar n-am, astea sunt întrebări pentru oamenii mari.

Mie, personal, îmi e frică de cei care or să apeleze la ChatGPT pentru a le rezolva munca și care apoi o să și-o însușească. Dar cred că într-un viitor nu foarte îndepărtat băieții din spate or să reglementeze treaba asta, or s-o monetizeze și atunci să vezi dacă mai poți lua un produs final fără să plătești. Acum e în teste, dar multe lucrări pot apărea tocmai din aceste teste.

Proprietatea intelectuală nu există în ChatCPT sau poate nu acum.

Libertate în creativitate.