De parcă o poveste de dragoste nu ar fi suficient de complicat de analizat atunci când două firi foarte diferite ajung să formeze un cuplu, Toma Bucuroiu, un tânăr autor al cărui roman despre care vreau să scriu câteva cuvinte în continuare a apărut la Editura Univers, adaugă un plus de suspans în poveste și își imaginează exact coșmarul prin care ajung să treacă multe cupluri atunci când își complică inutil viața inventând tot soiul de motive de ceartă și subiecte de discuție fără de care traiul împreună ar fi mult mai lin. Dar poate și mai puțin lipsit de evenimente.

O studentă la Litere cunoaște prin intermediul unei prietene un student la Istorie care vrea să se specializeze în arheologie. Ea este o fire extrovertită și-i place să-și trăiască viața, în timp ce el este introvertit, bonom și pare permanent închis în sine și preocupat de ceva. Ceva gânduri absconse, sensul vieții, rolul omului în lumea. Și caută aceste răspunsuri în sticlele cu vin pe care le consumă cam fără măsură.

Cumva relația lor funcționează, nu-mi imaginez cum, dar funcționează, deși el pare cel mai liniștit om din lume, în vreme ce ea, fata, începe să devină tot mai preocupată de gândurile învăluite în mister ale băiatului și să-și pună întrebări de genul "Oare ce face el când nu este cu mine?" "Oare se gândește la mine?" "Oare am zis ceva și l-am supărat?" "Oare unde dispare când dispare?" "Oare nu cumva mă înșală?"

Știm cu toții cum e, sau cel puțin știm toți cei care am fost îndrăgostiți că e imposibil ca la un moment dat să nu începi să-ți pui asemenea întrebări, mai ales când nu sunteți tot timpul împreună cu partenerul. Deși fata se mută aproape de tot la el și trag amândoi vârtos din țigări și din paharele cu vin, discuțiile lor nu capătă, cel puțin în opinia mea, destulă profunzime. Poate e și acesta un motiv pentru care fata ajunge să își pună întrebări, întrebări ce duc mai întâi la îmbufnări, apoi la certuri. Căci ce ar mai fi o poveste de iubire fără certuri? S-ar stinge flacăra, ar gândi unii.

Totul culminează cu ultima parte a primei povești, întrucât cartea este alcătuită dintr-o poveste mai lungă, O poveste de dragoste aproape normală, împărțită în capitole care descriu povestea dintre studentul la Istorie și studenta la Litere (spusă din perspectiva ei), plus patru povestiri mai scurte.

Prima, un lucru foarte interesant, de altfel, este spusă din perspectiva fetei, iar lui Tom Bucuroiu îi iese foarte bine acest lucru, să surprindă trăirile, sentimentele, ideile unei tinere femei implicate într-o relație foarte complicată și pe care parcă se străduiește dinadins să o complice și mai tare (e drept că și partenerul îi oferă destul material), unde totul culminează, cum ziceam, în final, cu zilele de dinainte de primul lor Revelion împreună, la Fieni, în vila părinților băiatului, în vreme ce restul celor patru povestiri mai scurte descriu ceea ce ar putea fi viața băiatului de dinainte, dar și după relația cu fata, deoarece destinele lor, poveștile lor, par să o ia în direcții diferite după terminarea facultății.

Sarea și piperul unei relații este comunicarea, asta am învățat-o și eu singur de-a lungul timpului. Fără comunicare, nu ai de unde să știi dacă există probleme. Fără comunicare, nu ai cum să intuiești absolut tot ce gândește partenerul, dacă ceva scârțâie, dacă ceva îl nemulțumește și, mai ales, ce s-ar putea face pentru a îndrepta aceste probleme. Și se ajunge astfel la frustrări, la nemulțumiri, la întrebări de genul celor cărora și le pune fata. Și la complicații inutile, poate. Tânărului nostru scriitor îi ies de minune aceste mici situații tensionate. Poate că fata exagerează cu frământările, în vreme ce băiatul ar putea face probabil mai mult dacă nu ar fi atât de îndrăgostit de alcool, cu care nu știu, zău, ce încearcă să amorțească, dat fiind că nu o duce rău nici financiar, nici pe plan amoros. Măcar de-ar termina odată romanul ăla care îi umple de frustrare pe-amândoi, adică și pe el, că nu progresează aproape deloc cu scrierea lui, dar și pe fată, pe parteneră, căci el pare mai preocupat de marele roman pe care încă nu l-a scris decât să se străduiască vreun pic să facă relația cu ea să funcționeze cât de cât normal.

Toma Bucuroiu – O poveste de dragoste aproape banală, Editura Univers, 2023