Revistă print și online

nuanțe de negru

aș aduna norocul în sticle mici de voiaj

ca cele de perwoll

în ghemotoace de ață

și le-aș da doar oamenilor la care țin cel mai mult

le-aș coase pielea de ei cu noroc

le-aș spăla hainele preferate

le-aș vărsa în bar în nether noroc în pahar pe ascuns

la fel cum fac bărbații peste 50 de ani cu minorele, le toarnă ecstasy

am visat asta acum câteva zile îmi amintesc vivid cum îmi turna cineva ceva în pahar

noi eram la masa de mixat doi dj în culori extatice – nu mai știu ce se întâmpla de aici

acest mic poem este despre tine, nu am scris niciodată numele tău pe o foaie

nici toate amintirile noastre

te-am șters din mine cum șterge un copil de clasa 1 cu buretele tabla

de nevoie

dar azi m-am gândit că dacă aș avea noroc lichid m-aș duce și ți l-aș face vinil

mi-ar plăcea să stau pe pervazul tău seara în tricoul xxl cu van gogh

ascultând pe replay

tot ceea ce ai să-mi zici, tot ceea ce cântă pe vinil, tot ceea ce are ploaia să ne ofere

noi să fim doar two lucky motherfuckers

care se cunosc de când erau ghiozdanele mai mari decât ei

și nu s-au oprit nicio clipă din a sufla în păpădii

sperând că celălalt e bine

și lăsând universul să programeze prin secretarele special angajate să asigure

regăsirea noastră anuală undeva în lunile ianuarie – februarie

cheers to my best friend who is not always here

abia aștept să îți prezint apartamentul din milano la fel cum am făcut-o când eram mici și ne-am mutat


destul

mi-a zis prietena mea azi că nu e destul de frumoasă

nu știu exact pentru ce sau pentru cine nu ar fi destul

însă i-am spus doar că fața ei este făcută din toți oamenii pe care i-a iubit în viețile ei trecute

că fiecare por pe care și-l captează în pixeli cândva a văzut acropolele construindu-se

sau a simțit lacrimile lui napoleon

sau cine știe pe ce continent și-a dus eternitatea

înainte să ne cunoaștem noi două

a făcut-o un pic mai tare să plângă și să spună că

e perfect conștientă de alegerile ei problematice în legătură cu băieții

*

îmi e greu să mă rup

de axul meu gravitațional

să mă coagulez cu al tău

nu știu când e prea mult

pentru centrul nostru

de greutate

dar

pas cu pas

adaug melodii pe spotify

pe care să le ascultăm

în mașină împreună


wroom

cu tine în suv pe unirii

mă simțeam ca în mașinuțele alea care se ciocnesc în festivaluri

de data asta nu așteptam să mă strige tati că s-a terminat timpul

cu tine în suv

controlam tot timpul de pe butoanele dubioase de lângă volan


tata

am același scris ca tata

îl văd

în fiecare amestec de litere de tipar cu litere de mână

în fiecare "scrie mai frumos pentru bac"

în fiecare poezie

e singura rămășiță permanentă pe care o am

Karina Nicoleta Cseres