Revistă print și online
Revista Ficțiunea • 186 / 97 (serie nouă) / 27 noiembrie, 2023
Palimpsest fără rușine
Iuliu Cezar STURZA
Am o confesiune de făcut, așa pe șoptite. Sunt momente în care îmi par caraghios, de tot râsul, altădată doar sincer. Undeva pe la ultimele ceasuri ale zilei, când întunericul urcă pe boltă, mă plimb prin casă. Sunt singur pentru că soția e încă la serviciu și nimeni altcineva nu ar avea ce căuta pe ...
Eu sunt 70072
Iulia Țugulea
Apărut în 2022 la editura Bookzone, romanul "Eu sunt 70072" scris de Lidia Maksymowicz și Paolo Rodari este un roman despre supraviețuire, adaptare, despre iubirea maternă și regăsire: "De la ultima noastră întâlnire îmi amintesc ochii ei. Mă privește cu dragoste, cu disperare. Îmi ține capul în mâi ...
Cristi Nedelcu: mă interesează tehnicile comicului
ZENOB
Când ai auzit prima oară un banc?
În mod sigur, primele bancuri le-am auzit în copilărie. Seara, după ce ne jucam în curtea școlii sau în șantierele din apropiere ne strângeam în spatele blocurilor și începeam să spunem tot felul de povești. Se amestecau întâmplări reale sau imaginare, cu film ...
N-ați văzut-o cumva pe cumătra mea, Valerica?
Sebi ȘUFARIU
Valerica, cumătra noastră, cerșea de ani buni în față la Biserica Sfântu Gheorghe. Mică, pricăjită, cu ochii mari, negri, păr până pe la nivelul umerilor, față subțire, alungită, cu un ciuradel atârnat permanent de țâță – o țâță brună cu sfârcuri mari, rotunde –, dar și cu un zâmbet de star de cinem ...
Dialogurile Ficțiunea
Marius BALO
Marius Balo în dialog cu Roxana Ruscior
Cum privești astăzi romanul Procesul de Kafka?
Tema este cât se poate de actuală, cred că oricând te poți trezi într-o situație absurdă, din cauza birocrației și a corupției. Asta se poate întâmpla și în România, ce să mai spunem de statele totalitar ...
O comedie nou-nouță: Azilul de moarte
Doina RUȘTI
Vă amintiți că sâmbătă a plouat toată ziua, anunțându-ne că e toamnă, iar la București, în serile cu ploaie e obligatoriu s-o iei spre Grădina Icoanei și să intri la Bulandra, unde e foarte ușor să rămâi în poveste, mai ales când scena e privită de pe trei laturi. O piesă bună anti-depresie este *Az ...
În Sydney, ca și-n București
Andrei VELEA
Luke Carman, tânăr scriitor Australian, autor de povestiri scurte (sau eseuri, cum se folosește acolo formularea, "short stories" and "essays"), nu este cunoscut publicului din România. Însă, prin amabilitatea scriitoarei Mihaela Cristescu, la editura eLiteratura este tradus și publicat primul lui v ...
Trecea o femeie peste câmp în amurg
Dana Banu
Bărăganul, matahala asta de câmpie, se mai răsfață cu câte o livadă sau o vie pe ici pe acolo, apoi, cât vezi cu ochii, numai drumuri, pelin și ciulini, rar încălecate de fântâni cu cumpănă. – Fănuș Neagu
Cât despre oameni, se știa că nu îi putea suferi pe blazați și pe mizantropi. În rest, ...
Celei care, fără să mă piardă, încă mă caută
Mihai Bălăceanu
Eram în clasa a cincea când ți-am zis că ies până la patiseria din colț
să-mi cumpăr un corn cu ciocolată
și mă întorc repede
ai zâmbit și mi-ai spus bine, du-te
(nu era nevoie de mai mult, cuvintele sunt de prisos
atunci când știi să cuprinzi înțelesul lumii într-un sur ...
Retinol 40 +
Ramona JITARU
Era totuși prea cald pentru o zi de octombrie, deși aerul care intra pe trapa bolidului Ioanei amintea prin izul lui de ploile mucegăite de toamnă. Își duse la nas încheietura mâinii să încerce baza parfumului pe care și-l dăduse de dimineață. Ar trebui să aibă note lemnoase și o pișcătură de floral ...
IA7 – inteligența artificială
Răzvan IDRICEANU
Literatura SF pare să prindă, cel puțin în ultimul timp, un avânt considerabil, mai ales dacă ne gândim că acest gen de literatură a fost neglijat o bună bucată de timp ori situat (pe nedrept) pe o treaptă inferioară. Odată cu perioada postdecembristă, când traducerile din limba engleză au luat ampl ...
Alexandru Lamba: nu pot spune că am scris despre toamnă
Ciprian HANDRU
Ai scris despre toamnă?
Nu pot spune că am scris despre toamnă în sine, dar am ales uneori să plasez câteva scene în acest anotimp pentru a accentua o stare de melancolie. O asociez cu moartea naturii, cu un sfârșit de ciclu, cu o înfrângere. Nicidecum cu belșugul, așa cum am fost învățat în ș ...
Bazarul
Petre NECHITA
Ușa se deschidea apăsând pe pix de trei ori (deschis-închis-deschis) și rotind cilindrul de plastic de două ori, de la stânga la dreapta. O făcea rar, doar când șeful începea să urle, arunca hârtiile și dosarele și-i prindea pe toți într-un vârtej de maculatură. Acum era și mai rău, zbieretele se au ...
Toamna strigă la noi
Sorin IVAN
Nebunia își întinde corturile peste lume,
viața ia culorile spaimei și agoniei,
răvășită în spiralele timpului,
bucuria e amintirea celor care încă mai sunt...
Bate tare inima lumii și răsună
înfundat în urechile nopții,
lumea își pierde mințile în fiecare zi,
pe linia subți ...
Echiprofia
Mircea Băduț
Atât intensificarea peste măsură a lobby-urilor legislative, cât mai ales succesiunea crescândă a revoltelor și a atentatelor având ca motivație inechitățile socio-profesionale, au determinat guvernul mondial să propună, plebiscitar, o strategie radicală, ce avea să fie concretizată în doar câteva d ...
Valiza
Bogdan MACARIE
Nu am înțeles niciodată cum ai putut să faci așa ceva. Poate că atunci eram prea mică și nu pricepeam nimic. Dar cu atât mai puțin pricep acum, când stau în fața ta și nici măcar nu pot să te privesc în ochi. De fapt, de asta te-ai temut întotdeauna, nu? Că fiica ta o să te privească în ochi cândva, ...
Căruțașul viselor (V)
Narcis AMARIEI
Parcul era pustiu la acea oră, doar o bătrână împingea un cărucior, iar spre capătul aleii, un bărbat cu pardesiu negru și pălărie de fetru fuma o țigară și vorbea la telefon.
— Azi noapte am visat, începu băiatul. Se făcea că eram undeva la munte, mă rătăcisem și tot căutând drumul, am ajuns într- ...
Zece poeme într-un vers
Paul-Daniel GOLBAN
Sceadu genga
Sunt o consoană fantomă: mă numești, dar sunt de nenumit.
Artificii
Lacrimile mele sunt artificii care încă plâng.
Splendoare
Ochii tăi sunt splendoarea mea.
Limbajul semnelor
Cum ai traduce poezia în limbajul semnelor?
Înmarmorat
Te-am aștep ...
Singuriada
Ionuț CALOTĂ
În memoria lui Urmuz
Ea era atât de înaltă, încât ștergea cu fruntea cerul. El era atât de mic, încât se târa pe pământ ca o mătură. Ea, transparentă ca un cristal, dar îmbrăcată în metal, sârmă ghimpată, sticlă, vopsea și cauciuc. El, pântecos, dar bine așezat în pantofi, întunecat ca un că ...