Sunt un vânător de sentimente. Sunt un creator de sentimente. Vânez un detaliu și din el construiesc o lume. Vânez o fracțiune de secundă și din ea construiesc o istorie întreagă. Sunt un demiurg, făurind Universuri... Așteptând momentul ideal pentru a făuri Universuri. Ca acum! Sunt un alchimist, într-o cameră obscură, în căutarea perfecțiunii unei imagini. Și uneori o găsesc chiar în imperfecțiune.

Arta mea? Fotografia, evident! Vă vine să credeți asta? Orice fotografie vine la pachet cu toată istoria din spatele ei: istoria subiectului și totodată istoria lui "cum am ajuns să fac acea fotografie". Pregătești un personaj înainte de a-i imortaliza chipul... Sau doar îi "furi" un crâmpei de viață, numit "instantaneu". Traversezi mări și țări pentru a surprinde un colț de lume și pe urmă aștepți răbdător cel mai bun moment, cea mai bună lumină... Sau doar prinzi, cu coada ochiului, un "ceva" care îți merită clicul, îndrepți fulgerător obiectivul către el și îl răpești din timpul său fizic, oferindu-i nemurirea hârtiei fotografice. Sau nemurirea unui ungher de hard disk. Iar toate aceste istorii și toate aceste strădanii se traduc în ochii privitorului simplu! Se traduc exact așa cum vor ochii privitorului.

Atunci camera ce este? Pensula unui pictor, pana unui scriitor... O claviatură, o cutie de rezonanță, o daltă, un ciocan, un ritm, o mască, un gest... O unealtă! Un gest-unealtă! Bagheta unui magician.

Astfel stând lucrurile, care este cu adevărat menirea mea? Chiar e aceea de a fi un vânător de sentimente? Un creator de sentimente? Un demiurg? Un alchimist? Poate că menirea fotografului este una mai subtilă: aceea de a-l provoca pe cel care privește o fotografie să devină un vânător de sentimente, sau un creator/traducător de sentimente, sau un demiurg, sau un alchimist. De ce nu... propriul alchimist?

De ce nu ai fi tu alchimistul meu? Da, tu, cel care mi-a furat crâmpeiul de viață, în timp ce eu așteptam momentul ideal ca să creez un Univers și mi l-a imortalizat pe o hârtie fotografică sau într-un ungher de hard disk! Sau poate tu, cel care privește. Eu vă sunt "materia primă".