(fragment dintr-un material în lucru)

A doua zi la prima oră mă sună șeful și-mi cere să ne întâlnim de urgență în celălalt capăt al satului. Ajung în locul stabilit, imediat apare și el, coboară de pe motocicletă și pornește direct prin pârloagă, dă un ocol și, cu gesturi largi, din moțul costișei începe să-mi facă nu știu ce semne, apoi o ia spre mine măsurând distanța cu pași largi și numărând cu voce tare. Până la urmă aflu de ce m-a chemat cu noaptea în cap ˗ pe acest teren, echipa noa ...

— Țață Lisandră, a început?

Bătrâna este așezată chiar în ușă, cine intră se cam freacă de coșul ei cu alviță și ciubuce. Căminul cultural este plin, majoritatea sunt copii.

— Acum, răspunde femeia, abia s-a terminat jurnalul. E filmul "De nicăieri spre nicăieri", zice că e rusesc.

— O fi bun de ceva? mai întreabă bărbatul trăgându-și un scaun lângă ea.

— Nu știu, maică, nu știu că nu mă uit că mă dor ochii, eu sunt cu ale mele.

Femeia își așază mai bine șorțul alb peste fusta neagră, el p ...

Nicu lui Haplea a fost dintre ultimii lăutari adevărați pe care i-am cunoscut eu. Îl știu din vremurile lui bune, era vedetă locală. Lovea cu arcușul spatele viorii: "Ia atențiune!", și lumea îi asculta cu gura căscată baladele și cântecele.

După ani și ani l-am regăsit bătrân, neputincios, dar tot hâtru.

— Domnule, ce mai faci?

— Uite tată, cu bătrânețile.

— Bre, am o afacere cu mata, te plătesc bine.

Se înviorează dintr-o dată.

Mă ia de braț și ne îndreptăm spre casa lui aflată la câț ...

— Măi împielițaților, de ce aruncați în ograda omului cu pietre, cu bolovani?

— A intrat unu' la mamaie.

— A intrat? Și ce dacă?

— Ne-am uitat pe geam, o pusese pe spate cu picioarele în sus.

Sub soarele arzător, cele trei femei − două mai tinere, venite s-o ajute pe cea mai în vârstă la plivitul straturilor de legume − sunt în grădiniță. Dau din mâini, muncesc dar și gura le merge. Povestesc și râd.

— Uite, ca pensionară, zice Lucia, gazda, stau uneori și-mi amintesc. Eram în București de ...

Anul 1977, sfârșitul verii.

Lângă piciorul sondei este baraca metalică − locul de adunare −, destul de încăpătoare. Într-o parte cu dulapuri, lângă ușă, suspendată pe perete, cutia cu lacăt în care obligatoriu se pun chibriturile, brichetele și țigările − se știe că în parcul petrolier și în împrejurimi fumatul este interzis. În mijlocul camerei tronează o masă mare de fier cu scaune și bănci tot de fier.

Este ora când muncitorii − și cei care intră, și cei care ies din schimb − se întâlnesc ...

Femeia ciudată și misterioasă care trăia singură și tot venea acasă cu sacoși doldora n-a mai fost văzută pe uliță de ceva timp. Lumea vorbește că ar putea fi bolnavă. Este încuiată pe dinăuntru, așa că cineva anunță poliția. A doua zi, cu toții smulg porțile din țâțâni și pătrund în curtea plină de mizerie. Printre grămezi de gunoaie a crescut de capul ei o pădurice de salcâmi. În casă, alte grămezi de tot felul de lucruri și multe haine vechi, și un miros îngrozitor. În camera din fund, pe pat ...