Nicu lui Haplea a fost dintre ultimii lăutari adevărați pe care i-am cunoscut eu. Îl știu din vremurile lui bune, era vedetă locală. Lovea cu arcușul spatele viorii: "Ia atențiune!", și lumea îi asculta cu gura căscată baladele și cântecele.

După ani și ani l-am regăsit bătrân, neputincios, dar tot hâtru.

— Domnule, ce mai faci?

— Uite tată, cu bătrânețile.

— Bre, am o afacere cu mata, te plătesc bine.

Se înviorează dintr-o dată.

Mă ia de braț și ne îndreptăm spre casa lui aflată la câț ...

— Măi împielițaților, de ce aruncați în ograda omului cu pietre, cu bolovani?

— A intrat unu' la mamaie.

— A intrat? Și ce dacă?

— Ne-am uitat pe geam, o pusese pe spate cu picioarele în sus.

Sub soarele arzător, cele trei femei − două mai tinere, venite s-o ajute pe cea mai în vârstă la plivitul straturilor de legume − sunt în grădiniță. Dau din mâini, muncesc dar și gura le merge. Povestesc și râd.

— Uite, ca pensionară, zice Lucia, gazda, stau uneori și-mi amintesc. Eram în București de ...

Anul 1977, sfârșitul verii.

Lângă piciorul sondei este baraca metalică − locul de adunare −, destul de încăpătoare. Într-o parte cu dulapuri, lângă ușă, suspendată pe perete, cutia cu lacăt în care obligatoriu se pun chibriturile, brichetele și țigările − se știe că în parcul petrolier și în împrejurimi fumatul este interzis. În mijlocul camerei tronează o masă mare de fier cu scaune și bănci tot de fier.

Este ora când muncitorii − și cei care intră, și cei care ies din schimb − se întâlnesc ...

Femeia ciudată și misterioasă care trăia singură și tot venea acasă cu sacoși doldora n-a mai fost văzută pe uliță de ceva timp. Lumea vorbește că ar putea fi bolnavă. Este încuiată pe dinăuntru, așa că cineva anunță poliția. A doua zi, cu toții smulg porțile din țâțâni și pătrund în curtea plină de mizerie. Printre grămezi de gunoaie a crescut de capul ei o pădurice de salcâmi. În casă, alte grămezi de tot felul de lucruri și multe haine vechi, și un miros îngrozitor. În camera din fund, pe pat ...