Dacă n-ar fi fost beldiile alea de polițai, o fată și-un băiat, cu lupoaica lor scotocitoare cu tot, nu cred că mi-ar fi prins cineva urma nici acum. Cine știe ce mi s-ar fi întâmplat? Nu-mi amintesc cine m-o fi dus acolo, că de bună voie n-aveam cum s-ajung. Da’ eu nu-mi amintesc o mulțime de lucruri… Știu totuși că n-am îndurat nicio suferință, n-am stat nici legată, nici nemâncată. Dacă mă gândesc mai bine, nu m-a ținut nimeni cu forța. Oi fi putut să plec chiar de la început, cine știe? Doar ...

Unești două puncte pe care le-ai marcat simbolic pe hârtie, sau doar în mintea ta, cu "A" și "K" (de la Katy, să zicem). Pentru asta folosești un creion, un stilou, un marker, orice instrument e bun la urma urmei. Nu contează că spațiul alb nu e un gol absolut, că tu legi de fapt o puzderie nesfârșită de punctișoare, de "poziții" minuscule, care se înșiruie între cele două litere ale alfabetului. Contează doar punctul de pornire și cel terminus, startul și finișul. Traseul între ele trebuie să f ...

— Și de ce nu poți să ți le duci singură la reparat, Jo? De ce trebuie să fac eu asta?

— Pentru că...

Ioana mormăie ceva și intră în baie, probabil ca să-și aranjeze vreo șuviță zbanghie, să-și întindă mai bine fondul de ten, ultimele retușuri. Virgil speră să iasă amândoi din casă în cinci minute, altfel traficul spre Livadaru corporatist o să fie un iad și mai iad; nevastă-sa o să-și ia bobârnace în agenție că n-a pontat la timp și pe urmă tot lui o să-i scoată ochii.

— Tu ești mai descurc ...

Grig ajunge târziu la ședință. E împrăștiat și prost-dispus. A lucrat până spre dimineață la un nou decor virtual și n-a prins decât vreo trei ore de somn, și ăla zbuciumat. Șefii și cei trei colegi ajunși înaintea lui îi fac loc la biroul din mijlocul încăperii, iar conversația lor urcă brusc într-un balon de așteptare optimistă. Nu pentru că designerul grafic, promovat de curând ca regizor artistic, ar urma să vină cu vreo soluție salvatoare. Ci pentru că Grig, așa taciturn cum e, pune pe roat ...

Miroase a lapte proaspăt muls, damf de bălegar, scoarțe vechi… și-un iz de ceva tăios, pe care nu-l recunoaște. Anticiparea urcușului pe deal, printre tufele cu coacăze roșii, îl umple de neastâmpăr. E vacanță doar, iar drumurile se cer explorate și năzbâtiile inventate. Deocamdată, bunică-sa îi pregătește niște "copturi" în vatră. Deși nu o vede, bătrâna sigur se agită prin bucătăria de vară, cu basmaua trasă-n jos pe frunte, peste sprâncenele înspicate.

— Ce-avem bun la masă, buni? Și p’ormă ...

"Mă transformi într-un clișeu", mi-ai spus. Mi-ai reproșat că viața ta e o haină strâmto-șuie din cauza mea. Că eu, un contabil insipid, mă visam inventator când am meșterit theremine-ul ăla dintr-o morișcă de vânt. Că, pe-urmă, mi s-a năzărit c-aș fi scriitor doar pentru că frec menta zgâindu-mă la cei din jur. "Un fandacsat ești! Scrii și rescrii în aer… ", ai răbufnit.

Na, că acum scriu. La laptop. Îți scriu. Chestii pe care o să ți le transmit prin postgeoloc – pentru că ți-ai schimbat n ...

Zgomotul îl trezește în miez de noapte. Dan se ridică în capul oaselor și ascultă. Un păcănit ușor metalic se repetă cu frecvență diferită, când mai alert, când mai rar. Uneori apăsat, alteori abia ghicit. Apoi aude ceva ca o linguriță lovind un pahar gol, cu ecou, într-o încăpere parcă fără mobilă. Din nou păcănitul, dar într-o altă suită. Și iar un clinchet cristalin. Pe urmă un cârâit repetat, de rașpel. Într-un apartament din bloc, cineva bate la o mașină de scris. Parcă și vede: o piesă vin ...

Pietrele colțuroase din andezit, amestecate cu unele mai mici și gălbui, sub formă de daltă, i se rostogolesc sub tălpi, în timp ce se cațără spre calea ferată. Botul adidasului i se prinde într-un mănunchi stufos de alior crescut în pantă, prin pietriș. Își pierde echilibrul, cât pe ce să se ducă de-a berbeleacul înapoi, spre baza terasamentului. Fata, cu un pas înaintea lui, sare căprește peste pietroaie și îl înșfacă de tricou în dreptul umărului, redresându-l în ultima clipă. Continuă amândo ...