"Te plimb de două ore."
[Cu viteza melcului.]
"Locuiești aici de atâţia ani de-ai

voștri, ai oamenilor, și a trebuit să vin eu să-ţi arăt. Ai vrut să revezi Strada Mătăsari, fiindcă acolo stătea prietena ta Ingrid Schwalb. Te-am dus pe străduţe despre care habar nu aveai că există. Strata Bâlciului! Mi-ar fi plăcut să citesc toţi pomii ăia uriași. Am descoperit că, în urmă cu șaptesprezece generaţii de câini, a existat o prinţesă a tuturor câinilor de pe aici, și o chema Bea. Cred că eu eram."

[Ai citit tu asta?]

"Evident. Tu citești cu ochelarii, eu cu nasul. Și pot să fiu și eu la fel de ocupată ca tine."

*

17 octombrie 2018

"Cum adică, ai ore până la Crăciun? O să trebuiască să-l aștept pe Moș Crăciun ca să mă plimb iar cu tine?"

[Nu, nu am ore în fiecare zi.]

"Atunci nu te duci nicăieri fără mine, nu?"

[Ba da, miercurea.]

"Păi, hotărăște-te: ori te duci, ori nu te duci. Vreau și eu să-mi planific timpul. Știrile se citesc în ziua când se întâmplă. S-ar putea să fiu silită să ies fără tine. Oricum, am învăţat deja împrejurimile."

[Asta nici gând.]

"Da’ de ce trebuie să iei tu toate hotărârile aici?"

[Fiindcă eu sunt cea care are grijă de tine, și nu invers.]

"Ei, să știi că atunci când o să am eu grijă de tine, am să te pun în lesă. Am să- ţi dau să mănânci numai ce ai voie. Am să te las singură acasă miercurea, nici măcar n-am să te întreb dacă nu vrei să vii cu mine. Am să te scot abia la miezul nopţii, fiindcă pur și simplu am să uit de tine."

[Iartă-mă, îmi pare rău că s-a întâmplat asta.]

"Bravo. Acum, că tot se simţi vinovată, zi repede că niciodată în viaţa ta n-o să mă mai lași singură acasă, fiindcă ţi-e mai bine când sunt eu cu ochii pe tine. Gata, s-a făcut: inclusiv miercurea."

28 octombrie 2018

"Mă gândesc că viaţa ta de om este o plimbare domoală pe străduţe ale căror nume le știi, dar pe care nu te- ai priceput până acum să le vezi cu adevărat. Ele șerpuiesc dinaintea ta, în urma ta, la stânga, la dreapta—sunt acolo de când lumea, dar tu habar nu aveai până azi, când te plimbi cu mine.

Unele sunt vile cu garduri înalte și mașini lustruite. Altele sunt atât de dărăpănate că te gândești cu tristeţe câţi s-au născut și au pierit în ele neîmpliniţi. Dar nu vreau să te întristez.

Voiai să facem un tur rapid pe Șoseaua Iancului, asurziţi de ambulanţe și de mârâitul tramvaielor, al mașinilor. Înaintam după tine ca melcul. Toţi îţi spun, ‘Trebuie să știe că tu ești stăpânul,’ dar tu faci doar ce vreau eu, și eu știu asta.

Ai răbdare să adulmec toate colţurile, frunzele uscate, trunchiuri umede de copaci, porţi și borduri. Te plimb de ceva vreme. Te-ai uitat deseori în ochii mei, și ai găsit acolo privirea pe care o așteptai. Știi că eu te- am ales pe tine, iar acum știi și de ce.

Viaţa ta nu este o cursă printre frunze moarte. Cu mine, înaintezi alene pe lângă locuri necunoscute. Nu spui nimic. Eu vin cu tine. Vin ca să te învăţ cum să te plimbi."

*

1 decembrie 2018

"Mi-ai zis, ‘N-am mai fost pe aleea asta niciodată—cred că ne-am rătăcit.’ Te-am adus exact la ușa noastră. Nu crezi că sunt pregătită să merg și fără lesă acum?"

[Tu poate că ești. De mine nu sunt sigură.]

*

18 martie 2020

"Mai ţii minte prima noastră plimbare, toamna, atunci când mi-ai mărturisit cum ai fi vrut tu să fii, iar eu ţi-am răspuns că cel mai bine este așa cum ești? Ai zâmbit. Am știut că nimic nu ne va despărţi.

Eram pe o bancă într-un parc pe care nu puteai să-l suferi pe când erai copil. Toată viaţa așteptasem acel moment când voi putea face ca lumea să fie cum vrei tu. N-a fost nevoie decât de o după-amiază de toamnă, pentru ca tu să mă crezi iar eu să fiu una cu tine."

*

6 aprilie 2020

"Nici vorbă! Nu poţi să mă lași singură acasă. O să te întrebe poliţistul de mine. Ieri a zis că sunt dulce (mulţumesc tuturor care au spus același lucru!). Ei? Lesa? Uraaa!

A, nu, fără sacoșă! Nici vorbă de cumpărături: eu nu am voie înăuntru, și sub nicio formă NU AȘTEPT afară.

Dar promit să mă port frumos în rest (adică n-am să latru la Rotweilleri mai mult decât un minut).

Poftim? Nu mai ai curcan pentru mâine dimineaţă? Of, fir-ar să fie. Bine. Spune poliţistului că n-am venit fiindcă sunt în toane proaste."

(P.S. Just in case you get any ideas: I am not going anywhere. I have you. Finders keepers.)