Tragedia greacă este sursa de inspirație pentru cel mai nou roman al scriitorului Alex Michaelides. După senzaționalul debut cu Pacienta tăcută (care mie, personal, mi-a plăcut mult mai mult decât acest nou roman așteptat cu sufletul la gură de foarte mulți cititori), scriitorul originar din Cipru și stabilit la Londra revine cu un nou roman în care suspansul bine dozat face casă bună cu niște crime ce par opera unui psihopat ce ucide studente la Universitatea Cambridge. Dar nu orice psihopat, ci unul documentat și cult, dar care tot psihopat rămâne până la urmă.

Personajele din acest thriller, care respectă în bună măsură rețeta succesului redutabil de care s-a bucurat precedentul roman al autorului, sunt Edward Fosca, profesor de tragedie greacă la Cambridge, charismatic, fermecător și adulat de o droaie de fete, membre ale unei societăți secrete cunoscută sub numele de Fecioarele, și Mariana Andros, psihoterapeută extrem de pricepută, însă care încă mai încearcă să-și revină după o tragedie cumplită: și-a pierdut soțul într-un bizar accident petrecut într-o vacanță în Grecia, lucru care a tulburat-o profund și a aruncat-o în bezna disperării, ca să utilizez și eu o sintagmă des folosită în cadrul genului acestuia de scriere.

Însă Mariana lasă totul deoparte (inclusiv un pacient foarte labil, care depinde complet de ședințele de terapie de grup pe care le făcea cu ea) când este chemată în ajutor de nepoata ei, studentă la Cambridge, după ce cea mai bună prietenă a ei tocmai fusese ucisă. Și cum însăși Mariana fusese studentă la Cambridge în urmă cu aproape două decenii, unde își cunoscuse și soțul pe care avea să-l piardă mai târziu, normal că se consideră cea mai în măsură să înceapă să facă cercetări.

Fără niciun fel de pregătire criminalistică și fără a fi expertă în tragedie greacă (pentru că am uitat să vă spun că alături de victimă se găsise și un citat dintr-o, evident, tragedie greacă), bazându-se însă pe experiența ei redutabilă ca psihoterapeut, dar mai ales vrând să-și ajute nepoata mult-iubită, Mariana nu stă pe gânduri și pornește direct spre Cambridge, pentru a lua situația în propriile mâini.

Suspansul bine dozat și desele introspecții în mintea psihopatului clasic, dar mai cu seamă jurnalul transformării unui băiat normal într-unul cu grave probleme psihice, ca urmare a traumelor suferite permanent de-a lungul unei copilării în care a avut parte de iubirea unui singur părinte, în timp ce celălalt, în speță tatăl, era doar un pietroi lipsit de inimă și de foarte multe țigle pe casă, fac din acest nou roman al lui Michaelides un thriller ușor de citit, cult și excelent alcătuit.

Nu cred că se ridică la nivelul romanului precedent, Pacienta tăcută (care mie mi s-a părut genial, deși, la câte romane crime de acest gen citisem până atunci, îmi închipuiam că nu mă mai poate uimi nimic), cu care face un excelent crossover (și cu ajutorul căruia aflăm că acțiunea din Fecioarele o precede pe cea din Pacienta tăcută), însă este un roman crime cinstit, inteligent și excelent scris, dar care, după părerea mea, suferă taman acolo unde ar fi contat foarte mult: personajul principal, unul cu care nu am reușit să rezonez absolut deloc, în pofida dramei cumplite cu care vine la pachet.

Alex Michaelides – Fecioarele, ed. Litera, 2021, Colecția Buzz Books, trad. Dana-Ligia Ilin