"Românii citesc prea puțin". "Românii nu citesc autori români". "Literatura motivațională omoară literatura adevărată". "Scriitorii români sunt prea puțin traduși în alte limbi". Iată doar câteva afirmații pe care le-am auzit repetate atât de des, încât aproape că s-au transformat în locuri comune. De aceea mi s-a părut util să încerc să aflu cum stau lucrurile și în alte spații culturale, situate în proximitatea noastră. O traducătoare din limba română, Jarmila Horáková (Cehia) mi-a împărtășit experiențele legate de receptarea literaturii române în străinătate și de starea pieței de carte în țările lor. (Alina Pavelescu)

Ce citesc cehii în anul de grație 2022? Citesc mult, puțin, preponderent literatură națională sau internațională?

Cred că cehii citesc cărțile pe care le citesc și alte popoare. În general, se spune că cehii citesc mult, am găsit statistici din anul 2019 din care reiese că în fiecare an se publică în jur de 15.000 de cărți, din care 60% sunt cărți scrise în limba cehă și 40% traduceri. În aceste cifre intră toate publicațiile. Ceha ca limbă mică (aprox. 11 milioane de vorbitori) are nevoie de traduceri și această tradiție este cultivată de mult timp. Bineînțeles, majoritatea oamenilor citesc literatură de consum – romane polițiste, romane pentru femei, ca peste tot.

Cât de bogată este piața traducerilor literare din Cehia și care este locul literaturilor est-europene pe această piață?

Din nou folosesc această statistică din anul 2019, unde vedem că literatura slovacă se află pe locul al treilea (după engleză și germană, dar înainte de franceză), dar Slovacia este un caz cu totul special. Totuși, după franceză urmează rusa. Și limba polonă intră în primele zece limbi din care se traduce cel mai mult. Dintre limbile est-europene, urmează ucraineana și limbile slave de sud.

Cum stă literatura română în librăriile din Cehia? Se traduc autori români și, dacă da, cât de citiți sunt ei de publicul ceh?

Din literatura română apar în medie două cărți pe an, ceea ce cred că e un succes. Majoritatea traducerilor îi aparține traducătorului Jiří Našinec, care a descoperit pentru cehi mulți scriitori români și basarabeni – și, aș adăuga, nu numai pentru cehi. După ce cartea Simion Liftnicul de Petru Cimpoeșu a câștigat cel mai prestigios premiu literar din Cehia Magnesia Litera, autorul a fost apreciat mai mult și în România și tradus și în alte limbi. În ultimii ani, au fost publicate pe rând și câteva cărți scrise de Iulian Ciocan, deci cred că și el și-a câștigat o oarecare notorietate la noi.

Care sunt autorii români cei mai cunoscuți în Cehia/există autori români cunoscuți în Cehia? Ce crezi că i-a convins/i-ar convinge pe cititorii cehi să îi citească?

Cel mai cunoscut autor român în Cehia este fără îndoială Mircea Eliade. Opera lui este tradusă în cehă aproape în întregime. Ce ar ajuta literaturii române în Cehia? Un premiu Nobel, de mult așteptat, ar fi bine venit. Poate am avea, în sfârșit, și Cărtărescu în limba cehă.

Și un ultim set de întrebări: din perspectiva ta de traducător, care crezi că sunt elementele/factorii care asigură succesul unei traduceri literare? Care este partea autorului, care a editorului, care a traducătorului și care a instituțiilor de diplomație culturală? Cum se vede, din această perspectivă, relația culturală dintre România și Cehia la momentul prezent?

Cred că autorul, editorul, traducătorul și instituțiile de diplomație culturală trebuie să-și facă munca lor cât de bine pot și este important s-o facă bine, dar succesul unei traduceri literare este ceva absolut imprevizibil și fiecare țară este din acest punct de vedere diferită. Cred că ar fi util dacă scriitorii români ar avea și ei un agent sau o agenție literară care ar putea convinge mai multe edituri de calitățile lor. Scriitorii români care scriu într-o altă limbă sunt traduși în cehă aproape imediat – este cazul Aglajei Veteranyi, al Lilianei Lazăr, al lui Ovidiu Chirovici sau Cătălin Dorian Florescu. Cu excepția lui Chirovici, toți autorii sus-numiți scriu despre România în franceză sau germană. Ce îi diferențiază pe acești autori de scriitorii care scriu în limba română? Nu calitatea cărților, ci faptul că vin din vest și probabil beneficiază de ajutorul unui agent literar.

Traducătorul Jiří Našinec, care l-a descoperit pe Petru Cimpoeșu nu numai pentru cititorii cehi, dar și pentru cei români și europeni, este cel mai important traducător de literatură română și un adevărat ambasador al culturii literaturii române în Cehia. După absolvirea Facultății de Litere a Universității Caroline (filologie română și franceză) s-a angajat ca redactor la editura Odeon din Praga. Prin activitatea sa de editor și de traducător a prezentat publicului ceh, încă din anii optzeci, personalități marcante ale literaturii române din secolul XX: Mircea Eliade, Laurențiu Fulga, Radu Tudoran și Ion D. Sârbu.

În anii nouăzeci, a colaborat la majoritatea traducerilor din opera științifică a lui Mircea Eliade, din limba franceză. În plus, a publicat traducerile în cehă ale nuvelelor Domnișoara Cristina și Șarpele. După anul 2000, a început să introducă în Cehia scriitori din Republica Moldova. Interesul lui pentru Moldova provine, probabil, din anii optzeci, când a tradus Zbor frânt de Vladimir Beșleagă. După anul 2000 a tradus din opera lui Aureliu Busuioc: Pactizând cu diavolul, Spune-mi Gioni! și Lătrând la lună, Iulian Ciocan: Înainte să moară Brejnev, Dama de cupă, Iar dimineață vor veni rușii, Nicolae Rusu: Șobolaniada, Revelion pe epavă, Dumitru Crudu: Oamenii din Chișinău.

Lista traducerilor lui Jiří Našinec, mai ales în ultimii ani, este foarte lungă – a tradus autorii din exil, de exemplu: prozele lui Eugen Ionescu din limba franceză sau proza lui Norman Manea – Întoarcerea huliganului și Vizuina. Am menționat deja opera științifică a lui Mircea Eliade; tot lui Jiří Našinec îi aparțin și câteva volume de povești ale lui Mircea Eliade și Amintiri. În 2019, a fost publicată traducerea romanului Noaptea de Sânziene. Nu a omis nici clasicii, a publicat două romane ale lui Liviu Rebreanu mai puțin apreciate de critica literară din România, și anume Amândoi și Adam și Eva. Dintre autorii pe care îi putem considera contemporani a tradus Efectele secundare ale vieții de Vlad Zografi sau Soarele roșu de Gheorghe Stroe.

În Cehia, premii pentru traduceri acordă Asociația traducătorilor literari din Cehia, cel mai important fiind premiul "Josef Jungmann". Jiří Našinec l-a primit în 2015 pentru traducerea romanului Venea din timpul Diez de Bogdan Suceavă. Din păcate, aceste premii nu beneficiază de vizibilitate în mass-media, motiv pentru care nu influențează în niciun fel vânzările cărților premiate, așa cum se întâmplă în țările din Europa de Vest. Nu în ultimul rând, trebuie să subliniez faptul că domnul Našinec este nu numai cel mai bun traducător de literatură română din Cehia, dar din 2002 până în 2019 a lucrat ca profesor la secția de Românistică la Facultatea de Litere a Universității Caroline din Praga, unde a preluat postul domnului profesor Jiří Felix. A ținut cursuri de limba română, lingvistică și traductologie, nu numai pentru viitori româniști, ci și pentru studenți din diferite alte domenii. În 2016, a coordonat traducerea de către studenții facultății a unei antologii de proză scurtă din literaturile sud-est europene – adică română, albaneză, bulgară, sârbă, croată și slovenă.

Jiří Našinec a primit romanul Simion Liftnicul de la autor însuși în anul 2005, la Târgul de Carte de la București, care a avut loc în Teatrul Național. Stătea de vorbă cu Vlad Zografi și Mariana Codruț când domnul Cimpoeșu, trecând pe lângă ei, a auzit despre ce vorbesc. I-a oferit domnului Našinec romanul său, dânsul l-a citit câteva luni mai târziu, a fost absolut încântat și s-a hotărât să-l traducă. L-a propus editurii Dybbuk, care a fost de acord cu publicarea în 2006. Această proză, excelent tradusă, a primit în 2007 nu doar premiul "Magnesia Litera" pentru traducere, dar și cel mai prestigios premiu literar din Republica Cehă – "Cartea anului". Până atunci, dar nici de atunci încolo, nicio operă tradusă n-a obținut acest premiu, care este de obicei rezervat operelor originale scrise în limba cehă.

Au urmat interviuri ale autorului la televiziune și în presa cehă, în 2007, iar în 2012 domnul Cimpoeșu a fost invitat la Târgul de Carte de la Praga. A apărut a două ediție a romanului, adaptat pentru lectura teatrală, Listování, care a avut turneu prin mai multe orașe din Cehia. Imediat după aceea, a fost tradus în limba cehă următorul roman al lui Petru Cimpoeșu, care a apărut sub titlul Christina Domestica și Vânătorii de suflete (2008, editura Havran), dar n-a repetat succesul lui Simion Liftnicul.

După succesul din Cehia, romanul Simion Liftnicul a fost reeditat în România, la editura Polirom în 2007, iar în 2011 a apărut și a treia ediție. În plus, au fost reeditate și prozele mai vechi ale autorului. Următorul roman, Christina Domestica și Vânătorii de suflete, a apărut la editura Humanitas și a fost distins cu mai multe premii literare românești. Volumul de povești scurte Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite din anul 2008 și Celălalt Simion, din 2015, au apărut tot la Polirom. Putem trage concluzia că după succesul din Cehia, Petru Cimpoeșu a devenit în România scriitor de primă linie. În plus, acest succes i-a deschis autorului Petru Cimpoeșu poarta spre întreaga Europă, Simion Liftnicul fiind tradus în italiană, spaniolă, croată, bulgară, franceză și maghiară.