e ora 4

apar primii zori ai zilei

sugrumă toată liniștea nopții

misterul e sucombat

de dezmorțirea stradală

crâșmele se golesc,

în strigăte și chiuituri

noaptea se îmbolnăvește de viață

și devine zi.

***

credeam că mi-e bine râsul tău, zâmbetul,

săruturile tale mă alinau

nu, de fapt mă degradau

doar umpleau mintea

cu speranță

cu iubire

care a dispărut când am clipit

nu am rămas

decât cu amintirea unei iubiri

care nu a existat.

***

iar e dimineață,

mintea tulbure

se trezește

din jugul pătimașului

ochii se dezmorțesc,

privirea obosită

caută odihna în patul obscur

în gură încă simt gustul de whiskey,

prietenul serilor târzii

el mă îndrumă la păcate

și gânduri neîncetate

îmi spune "culcă-te"

îmi spune "mai stai"

adormind în zorii zilei

care-mi șoptesc..

"mai stai"

***

îmbătați de toiul nopții

îmi stai dezbrăcată la geam

cu țigara aprinsă.

picurii reci ai ploii

îți udă sânii înfierbântați

te întorci spre mine,

mersul tău suav

mă ademenește spre sticlă

stropi-ți-aș sânii cu picuri seci de vin

când îmi citești din cărțile vechi,

mucegăite de timp.

***

mi-ai scris în suflet

gânduri pătimașe.

încă simt gustul buzelor tale îmbibate în vin

din serile când eram doar noi.

mi-ai atins cele mai intime gânduri

când dansai pe ritmul muzicii.

erai una cu blues-ul.

***

apartamentul 26

te-am găsit dormind,

am venit ca prin reverie

și cu săruturi fierbinți

te-am trezit.

sorbeai din paharul roșu

când mă priveai și zâmbeai,

îmi îndulceai vinul cu prezența ta.

aveam un fior,

eram beat de beatitudine

când urmăream

lascivitatea sentimentelor tale.

***

ești ca o seară pe Copou.

învăluită în mister

asemeni felinarelor

ce-ar spune câte și mai câte.

mi te plimbai dezorientată

lângă teiul cunoscut

mi-ai fost cândva o dată

ceva ce am pierdut.

tramvaiele șuierau,

ne trezeau și se pierdea tot farmecul

pe care alcoolul îl ațâța.

ești ca o seară pe Copou.. bună de pierdut.

***

ce ești?

te afli între alcool și femei,

te afli între tutun și serile pierdute.

ești doar o amintire

precum a vinului ce adăpa sufletul,

precum a tutunului ce-ți liniștea mintea.

nimeni nu știe de tine,

deci ce ești?

nimic, doar o stare.

***

Sortit să mă pierd.

Oare ăsta să-mi fie norocul?

Rareori să mă simt întreg lângă cineva,

Iar atunci, durează cât fumul unei țigări.

N-am găsit alinare decât în

Alcool.

***

obișnuiai să îți treci sfârcurile printre degetele mele.

da, îmi luai mâna făcând ceva lasciv din dragostea mea,

când voiam să te simt aproape și să te strâng la piept.

dar adormeam așa, cu mâna pe sânul tău cald

visând la tine,

la mine,

la noi.

***

sticle goale,

le înțeleg.

gust de whiskey pe buze

dimineața când mă trezesc,

am același sentiment de beție

care mă bântuie.

mă simt gol

când mă trezesc,

asemeni sticlelor.

***

clădirile Ștefanului,

zvelte asemeni unor ostași.

clădirile Ștefanului,

pline de fală

ca niște gardieni pe timpul zilei.

clădirile Ștefanului,

mereu martore sutelor de mașini

ce trec zilnic.

clădirile Ștefanului,

ce știu sute de cântece.

clădirile Ștefanului

ce vedeau sute

sau chiar mii de bețivi

într-o seară.

clădirile Ștefanului,

care miros a alcool și tutun din temelii.

clădirile Ștefanului,

care te vedeau mereu căutându-ți

drumul spre casă.