Revistă print și online

Greaua moștenire, varianta iberică

Moartea scriitorului spaniol Javier Marias, survenită în septembrie 2022, a generat regretele lumii literelor de pe mai multe meridiane. Tradus în 46 de limbi, Marias era considerat unul dintre cei mai proeminenți romancieri spanioli ai acestor vremuri.

Așa începe răul, unul dintre ultimele sale romane, este o lectură captivantă; menținerea interesului lectorului se datorează atât intrigii, cât și artei cu care scriitorul desfășoară această intrigă. Prima senzație este de déjà-vu, dar, cum scriitura este la înălțime, aceasta nu deranjează deloc – cititorul recunoaște imediat toposul familiei cu secrete întunecate, moștenit încă de la romancierii secolului al XIX-lea. Pe scurt, este vorba despre familia respectatului cineast Eduardo Muriel, la a cărui înstrăinare și chiar ostilitate față de propria consoartă asistă protagonistul și naratorul romanului, tânărul Juan de Vere. Desfășurarea acțiunii este punctată de comentariile tânărului de 23 de ani, comentarii care cuprind de la considerente psihologice referitoare la celelalte personaje până la reflecții amare asupra istoriei recente și a timpului prezent (acțiunea se desfășoară în 1980). Avem de-a face, deci, și cu un bildungsroman.

Ubicuă în literatura spaniolă de câteva decenii bune, tema Războiului Civil (1936-1939) este abordată și în romanul de față; naratorul conchide că, pe cât se poate prevedea, este un eveniment istoric și o temă care va continua să obsedeze și generațiile viitoare și, adaug eu, și pe scriitorii lor.

Naratorul ar dori să afle care este secretul purtării de o mare duritate a cineastului Muriel față de soția sa, Beatriz. Urmărind-o într-o zi, o surprinde în mijlocul unei aventuri cu doctorul Van Vechten, bun prieten al lui Muriel, care îi ceruse protagonistului, angajat ca secretar, să încerce să afle de la doctor posibile tribulații din trecutul său.

Se dovedește, deci, că respectatul doctor Van Vechten a fost și este un satir cinic, care, de-a lungul deceniilor, a șantajat nenumărate femei, obținând favoruri sexuale, profitând astfel de poziția sa de privilegiat al regimului franchist. De fapt, naratorul revine de mai multe ori asupra acestui aspect, arătând cum supușii lui Franco de odinioară și-au cosmetizat trecutul pentru a-și păstra privilegiile și succesul și la vremuri noi (iată un aspect al romanului pe care cititorul român îl va găsi ca fiind, din păcate, prea familiar).

Propulsat de intrigă, ca un mystery ori thriller, beneficiind de scriitura artistă a unui romancier experimentat, Așa începe răul (titlul este luat dintr-un vers de Shakespeare) este o lectură care, cum s-ar zice, "te prinde", însă care abordează, cum am văzut, teme majore: istoria, nedreptățile și tirania vremurilor trecute, trecutul raportat la identitate (până la urmă, considerându-l un prea apropiat prieten, cineastul Muriel va renunța la a mai dori să afle ceva despre trecutul sulfuros al doctorului).

Astfel, moștenirea grea a franchismului însoțește peste tot acest roman, singular prin, printre altele, alternanța diegesis-ului cu comentariile naratorului. Un critic american spunea că nimeni nu scrie ca Javier Marias în ziua de azi – este, într-adevăr, un roman care devine excentric tocmai prin modul în care încorporează și continuă tradiția.


Javier Marias, Așa începe răul, trad. Lavinia Similaru, Litera, 2021.

Daniel ANTOHE

Născut în 1983, absolvent al Facultății de Litere, a debutat cu un roman (2014), "repudiat" de autor. În prezent, lucrează la un volum de povestiri.