Prima revistă de creație hibridă, înființată de Doina Ruști, pe 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Un colibri de topaz

Dacă tai venele unui poet

atunci când el a trecut dincolo

peste granița lumii

la fierăria razelor

nu o să curgă sânge

o să curgă mult albastru

uneori turcoaz

și uneori verde

apoi la un moment dat

va ieși

un colibri

de topaz.


Vis despre suferință

Suferința e o apă adâncă,

întunecată, fără pești,

o apă moartă, o apă oarbă.


Îmi tot spun:

trebuie să înveți să înoți

trebuie să ieși la suprafață

să dai din brațe

să mergi mai departe

să crezi soarele

că undeva e o insulă

în care e liniște, ca un fel de fericire timidă,

în care te poți întinde

te poți odihni

te poți uita

e suficient!

Apoi râzi.

Râsul e în minte ca o zi de vară

ca un cuptor de ars mizerii, nervi, poveri, necazuri;

râzi isteric și înjuri și înveți să înoți

zilnic;

uneori îi scrii cuiva din insulă mici scrisori despre eșec,

despre rănile destinului, despre sângele subtil al sufletului,

despre masacrul licornilor...

închei optimist ca să nu-l întristezi

ca să nu strici totul

ca să nu sufere!


Ca o despărțire

trupurile femeilor de 40 și de 50 de ani

au ceva din voluptatea ruinelor

din seducția stafidelor

ele ard

ca o despărțire

fac vinul foarte dulce

lasă

dureri de cap


Loc de oftat 1

încep

să semăn

cu bătrânii aceia

care stau

pe bancă

și privesc în gol


în golul care o să-i înghită


Oftatul de a fi

ai dreptate,

există oftatul de bucurie

mi-a spus poeta Liliana Ursu

da, i-am răspuns

oftatul de a fi

are valoarea surâsului

e ca o liniște

ca o retragere în sine

ca ora nopții în care citești

și nu te tulbură nimeni

oftatul e un răgaz

e ca și cum ți-ai trage sufletul

...ți-am povestit despre amerindienii din California?

m-a întrebat poeta Liliana Ursu

se temeau să se ducă cu trenul

pentru că le-ar fi rămas

sufletele în urmă

eu mă gândeam la bunica Nastea

care după fiecare sperietură

mă mângâia

și mă întreba blând:

ei, ți-a venit sufletul la loc?


Din volumul de inimă albastră 20.50

Laurențiu-Ciprian TUDOR

Poet, eseist, jurnalist cultural, sociolog, trainer și educaționist (născut în 1973). Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2014. A inițiat și coordonează, din 2007, împreună cu poetul Adrian Munteanu, Grupul de litere-sunete-și-culori "Caii verzi de pe pereți" din Brașov care organizează evenimente culturale. Este secretar de redacție la Revista literară "Libris" din Brașov. A scris 8 volume de poezie, între care "Teama de cerc și fuga după aripi" (2003), "Memoria clipei sărutate – 70 cupidopoeme" (2004), "Nervi" (2014), "Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc" (2017), "Jurnal de cuplu. A Couple’s Diary" (2019, volum bilingv, traducerea în limba engleză fiind realizată de poetele Liliana Ursu și Tess Gallagher). Premiul CARTEA ANULUI al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor pentru volumele"Licantropia poftei – poemele vârstei de mijloc" și "Jurnal de cuplu. A Couple’s Diary". Cel mai recent volum - "Loc de oftat" (editura "Școala Ardeleană", 2021).