OPTm
nr.crt.

Cireșele din asfalt

În dimineața asta Babornița s-a întors de la piață devreme, când eu abia făcusem ochi. Mergea ca un tanc cu bateriile aproape terminate, oprindu-se din când în când și pornind vitejește de fiecare dată ca și cum i-ar fi dat cineva un șut în fund. E grasă, îmbrăcată, iarnă-vară, cu-un halat verde, peste o grămadă de țolobeturi care ies în valuri, una dintr-alta, până la colanții negri, priponiți de călcâiele lătărețe care bat tălpile unor papuci vomitați de vreun container de gunoi. Babornița chiar arată ca o magaoaie pe care o caută moartea, iar eu o văd zilnic, îi știu mersul, îi aud tusea, îi zăresc chiar și pielea capului printre șuvițele de păr linse bine în dreptul urechilor. Ea e singurul om care trece prin dreptul ferestrei mele. O văd dimineața, când iese pe poartă, strângându-și cu amândouă mâinile halatul verde și uneori o văd plecând a doua sau a treia oară, singurul suflet care ajunge sub ochii mei, căci aici se închide Fundătura Macaralei, cu două case înghesuite între grădini - a noastră și cocioaba Baborniței, care chiar acum se freacă de poarta înnădită cu tablă, trăgând după ea căruțul cu pachete, sacoșe de cumpărături, sârme și sticle goale de plastic. O pungă e gata să cadă, iar pe buza ei se preling boabe mari, roșii. Sunt cireșe. O, Doamne, cireșe moi, aproape negre, zemoase, cu carnea lipită de sâmburele bun de supt. Le văd cum ies încurcate în cozi și rămân pe trotuar. Sunt exact patru cireșe mari, adormite pe asfaltul cenușiu din fața porții pe care Babornița s-a străduit s-o închidă bine.

*

Femeia închide poarta și trage încet căruțul până în fața ușii. Își trage sufletul  și-și descheie halatul verde, iar dintr-un buzunar adânc scoate cheia. De urechea ei este legată cu sfoară o plăcuță portocalie pe care scrie cu litere negre numele și adresa. E un obiect de preț, care îi încălzește sufletul și pe care l-a cumpărat cu multe luni în urmă, din Piața Gării. Nu se știe niciodată unde te-apucă moartea, cazi în drum, vine lumea și te caută prin buzunare, dă de cheie și te duce acasă, în patul tău. Femeia bagă cheia-n broască și reflex aruncă o privire-n dreapta, la nenorocitul care stă lipit de geamul casei lui ca o momâie. E acolo, lăsat de mă-sa, cu fruntea presată de sticlă, de la ora 5, când ea s-a dus la muncă, și-o să mai stea până seara, când s-o-ntoarce. Dacă e ceva ce și-ar dori ar fi să nu-l mai vadă acolo, să se-ndure Dumnezeu și să-l ia, nu c-ar avea ceva cu el, ci pentru că i-e milă și de el și de mama lui, doi nevolnici. Dincolo de poartă, chipul Momâii pare să surâdă.

*

Pe strada linsă de soarele dimineții nu e nimeni. De-o parte și de-alta sunt două case albe, iar între ele, câmpul verde se ridică la cer. Prin geamul celei din dreapta se vede fața înflorită a unui copil, iar în stânga, dincolo de poarta argintie, se zărește silueta unei femei, înfășurată într-o mantiluță verde. Deasupra, cerul aburit pulsează ca un plămân cuprins de somn, iar pe asfaltul gri strălucesc patru cireșe de foc. 

Printre mormane de ascuțitori, pixuri, agende și cutii cu agrafe de birou, ilustrata cu cireșe se leagănă vie, bătută de pala unui ventilator.

- Cât costă fotografia asta?

D-na Neli îl privește o clipă, mai mult din datorie decât din curiozitate. Este un bărbat tânăr, genul de student care pune întrebări și nu cumpără nimic.

- E de decor. Și pentru că el nu pare dumerit, îi mai supune o dată: Nu se vinde, domnu’! E o poză de decor.

(Cireșele din asfalt în Farse, lacrimi și o găleată de sânge (vol. colectiv), Ed. Limes, Cluj, 2008)

Doina RUȘTI

Scriitoare, prozatoare, autoarea romanelor Paturi oculte, Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017), Manuscrisul fanariot (2015), Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Zogru (2006), Omulețul roșu (2004) ș.a. Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române. Tradusă în 15 limbi. Afilieri: USR, PEN, DACIN SARA, ACF. EU doinarusti.ro

Echipa
Arhiva
Declarația 230

Nu uitați!

Vă rugăm să ne puneți pe lista voastră, la redirecționarea a 3.5% din impozitul pe venit prin completarea DECLARAȚIEI 230 . Puteți descărca formularul în format PDF de aici). Trebuie trimisă până pe 25 mai 2022, la ANAF sau ne puteți trimite formularul 230 scanat/fotografiat, la adresa contact@optmotive.ro

PRINT 27⤓ PDF
Numerele tipărite

confesiuni vizual literatură interviuri topuri debut istorii opinii

NOUA LITERATURĂ

Alexandru Lamba este un povestitor în acord total cu tema, fără nesiguranțe, fără balast. Povestea este importantă pentru el, iar personajul este întotdeauna veridic și memorabil, nu atât prin portret, cât prin atitudini. Deși proza din acest număr al revistei este mai mult un exercițiu, anunță excelentul roman, recent apărut, Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, prin umor, prin tipul de imaginar.

Doina RUȘTI

FILMELE REVISTEI

ERATĂ

Fotografia de pe coperta numărului 27 aparține Iuliei Pană

Cartea săptămânii

 

LITERA, 2022

Ambasada Irlandei dă startul unei expoziții inedite: Bloodlines: Dublin to Transylvania, the making of Bram Stoker’s Dracula. La vernisaj participă Excelența Sa, Dl. Paul McGarry,

ambasadorul Irlandei, la București.

Evenimentul, găzduit de Castelul Bran, se va întinde între 12 mai și 12 noiembrie 2022.

Curator: Cătălin D Constantin, antropolog, profesor la Facultatea de Litere din București.

Bursa subiectelor

Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?

ART, 2022

NOU

LITERA, 2022

 

Ligia Pârvulescu recomandă

Copyright © fictiunea.ro