21. recunoscând Poezia

ca pe o cicatrice pe care ai s-o ai toată viața care a mai rămas
ca un papillon prins într-un papilom

ca pe o femeie la care ții
dar de care nu te poți îndrăgosti cum ai vrea adică așa cum ai învățat

prost, deloc romantic

o femeie cu care ai bea o cafea într-un univers unde nu există cafea pe care ai iubi-o
într-un univers unde iubirea
este doar pentru călăi
care se întreabă la ultima țigară dintr-un univers unde nu există țigări

cum ai vrea să te omor

într-un univers
unde nu există moarte

*38. *

"Când Orfeu își atinge-argintiu lira,
Jelind o mortăciune în grădina-nserată,
Cine ești tu, ființă-n repaus, sub copacii înalți?"

Trakl

*

Simțiți cum cărticica-și trage ultimele cuvinte, e-aproape o ființă care dă să moară,
cine să-i ridice lespedea
pentru-o înviere efemeră?

Horodok, Horodok, Horodok

Eu duc poezia pe-un umăr sau Poezia
mă duce ca pe-un sac de oase și cuvinte, pe scut sau sub scut, către muzele mele
(ne)recunoscătoare
pentru ce

că ai vrut să fie tramvaie, valuri, stele, arbori, plute
să învii sau să renaști ca trenulețe, mașini de pompieri, jaguari, meduze nemuritoare,
"suferind" de transdiferențiere, caracatițe, cimpanzei bonobo sau tigrul lui Borges, balon, demon al lui Hirst sau tăcere a lui Banksy ș.a.m.d. și să iubești
tramvaie, valuri, stele, arbori, plute

Horodok

 

ca Tom sau Huck
că de la unele am vrut copii deseori abstract

Simțiți durerea cărții
iubind durerea lui Georg, dorind-o
nebunește
pentru o speranță
care ar putea fi
o supersperanță
care, evident, nu ar fi din amfora Pandorei,
ci din inima ei, Pandora Eva fiind îndrăgostită nebunește de Prometeu
dar acesta avea ce-avea cu zeii
nici că i-a păsat de Pandora și dragostea ei adevărată

scriind înainte de a gândi, Epimeteu, cum ai iubit-o pe Pandora Eva Anesidora Geea?

 

24.

termopille/deparcănuașmaiaveacuvinte/ sărac cu duhul/ refuzând ca un nebun să mă rog/ neștiind ce să ofer/ pustiit ca un deșert în care mi-am rătăcit copiii/ organizând o vânătoare de zeițe ale milei

flămând fără foame/ cer cu prea puține stele/ fântână plină de propriul meu cadavru/ cuvânt fără ecou/ piciorul femeii dorite fără urmă/ dans fără umbra sufletului/ dans al focului fără niciun vreasc/ ploaie cu doar o singură picătură de apă

aștept perșii ca să mă lovească cu biciurile/ ca pe-o mare unde am scris un citat

"moartea nu-i cea mai bună soluție pentru uitare"

dar perșii tot întârzie
au trimis mai întâi lanțurile
în care m-am prins
ca un cocoș prost/ care nu știe nici măcar să cânte la miezul nopții/
care nu știe nici să se facă o supă

din care să se nască o nouă lume un poem nou

nu știe să se facă o pâine
din care să se înfrupte o armată întreagă de amazoane care să-l iubească
ca pe un zeu care nu a auzit de game of thrones

din vol. Horodok, Eikon, 2022