Acuma serios, tot el spune că a fost un coșmar? I-am pozat trei săptămâni și jumătate cu căciula de nurcă a lu' mă-sa în cap. Pe căldurile astea, simțeam că mă ia cu leșin și mă tot rugam de el să mă lase să fac o pauză cât să trag o țigară. Și uite ce-a făcut: a transformat căciula aia care puțea a naftalină în șobolanu' ăsta speriat.

E drept că port număru' 40 la picior și-mi găsesc pantofi doar la secănhenduri care aduc marfă din Olanda, dar chiar așa labe dizgrațioase crede el că am? Cu ochii și cu expresia feței măcar a nimerit-o cât de cât. De când eram mică tot auzeam în jurul meu: ptiu, bată-te norocu'că ai ochii cât farfurioarele de dulceață și frumoși foc!

E primul lui proiect public și mi-a promis că după ce încasează onorariul mergem într-un week-end cu cortu' la munte. Da' acuma că i-am zis pe șleau că nu-mi place ce-a ieșit, s-a supărat. S-a urcat pe bicicleta aia la care-i scârțâie lanțu' și dus a fost. Abia ce-a mai catadicsit să-mi arunce o privire peste umăr așa, în fugă.