Revista Ficțiunea mi-a atras atenția încă de la apariție, dar am început să stărui cu adevărat asupra ei abia la începutul acestui an. Luasem o pauză de la un proiect literar mai amplu, la care lucram deja de ceva timp și care se încăpățâna să stagneze, și am hotărât să revin la prima mea pasiune: proza scurtă. Aveam nevoie să mă îndepărtez o perioadă de povestea care ajunsese într-un punct mort (și de întrebarea tot mai angoasantă: cum voi reuși să finalizez ce am început?) și să scriu noi povești, să explorez noi căi fictive, spontane, incitante. Acesta a fost momentul în care am lecturat serios revista Ficțiunea și a fost o mică revelație. Am descoperit atâtea voci care transmiteau stări inedite, o polifonie neașteptat de plăcută. Și încă ceva: un loc potrivit pentru prozele mele scurte. Așadar, mi-a fost publicată prima povestire. Au urmat altele, în formatul flash fiction, un format bine-venit pentru cititorii tot mai grăbiți, care preferă proza contemporană în doze mici și concentrate. "Noua literatură" este rubrica mea preferată, dar mi-ar plăcea să citesc și confesiuni ale autorilor, să aflu despre cum este pentru ei procesul de creație, despre tabieturile, angoasele și bucuriile lor scriitoricești.

La mulți ani, la cât mai mulți cititori și cât mai multe povești cu miez!