1.

Am în cap o bilă de plastilină multicoloră care

se tot mărește și se tot mărește

Îmi pierd mereu șosetele în subconștient

și mințile sub poduri

Aici a curs un tei și când cade o frunză,

ce gălăgie!

2.

Trupul nu mai e doar o coajă

care se usucă zi după zi

pe culoarul întunecat

Când plouă, puterea apei îi aparține și

se transformă într-o plajă curățată de nori

Sub apă sunt cauciucuri și cai morți

Un copil trage anevoie de ele

vrând să le scoată la suprafață și să le arate lumii

Dar ele sunt tot mai mari și tot mai grele și afundate tot mai adânc

Și lui îi e frică să-și trezească tatăl să-i ceară prezența

3.

Aici e mult păr și multă frică

Mami și tati s-au iubit atât de mult încât

tu

ți-ai început minunile într-un borcănel steril în care

o tanti abilă a manipulat cu grijă celule pe care

selecția naturală n-a fost în stare să le unească

Indivizi cu capete pline de lapte praf se-nchină

la cerurile tehnologiei după ce pe celelalte le-au frecat

cu fel de fel de dezinfectanți și n-au găsit niciun dumnezeu

Ăl de pe cruce nu se pune că cică și-a pus inima la bătaie fix

la intersecția dintre latitudine și longitudine, dar cuiele

i le-au bătut în altă parte

Pe unul l-am găsit în legătura de spanac

și s-a făcut plăcintă

4.

Pe modelul Wellborn, am luat un con cu polen din pălăria lui Harry Potter

și l-am frecat de unul ou săvârșind astfel o fertilizare forțată

Cum conul tată a murit în timpul copulației, asemeni masculului caracatiță

E de datoria mea să urmăresc evoluția sarcinii

și să moșesc deșteptarea primăverii

5.

La roma sunt statui cu pălării vii de pescăruși

și cresc copaci broccoli din care

zboară păsări cunoscute pentru coregrafii de grup papii

poartă pe cap prepuțul lui Isus prin el străbate mai bine lumina

în uterul bisericii un ciocan aleargă un om o frunză și-a găsit

adăpost în sufletul unei clădiri o mașină-i sparge liniștea

Car în pantofi pietre și paie din care

curând vor crește terme și colosee, foruri și arce

cu coloane în stil ionic și corintic

machete la scară mică în imaginația unui pion nebun, lăsate

la dospit cu drojdie divină, au ivit civilizații de giganți

prin ale căror ruine ne-nvârtim azi bezmetici

nefăcând altceva decât poze

Acolo unde ab urbe condita pluteau în coș

romulus și remus acum plutesc chiloți și sutiene

semn că oamenii contribuie încă intens la facerea lumii

Foamea de cărare ne poartă dintr-o biserică în alta toate

au formă de vagin născătoare de dumnezeu fiind

Chiar și când stai pe loc ești într-un alt loc unde se naște și moare,

în același timp,

un pește

Zile dezbrăcate de rutină

Privesc cerșetorii ce dorm sub coloanele

ce înconjoară basilica san pietro sau pe băncile

din piața vittorio emanuelle și mă gândesc că toți au fost

așteptați la venirea pe lume toți au avut un pătuț pregătit

și-acum, fii ai omului, n-au unde să pună capul

Un cap de copil îmi iese printre coaste

în dreptul inimii are ochii mari și deschiși

când îmi deschid fermoarul toracal ca unei valize de pânză

al cărei capac e giulgiul femeii din Antinopolis

sub ochii părinților mei eu sunt mama tata nu mai e