Poeme de Jaia Papitz traduse de Clara Burghelea

Ieru-mi

Era ușor să trăim într-un ieri

Pe ploi, pe friguri prin

Îmbrățișări

S-a dus

Și soarele apuse după nouri

Încătușat de acel Mâine

 

Noi, îl lăsarăm să nu vie

Să curgă între noi

O baricadă

Între-un pițigoi și- ciocârlie

 

Ce greu e azi

Fără de ieri

Și mâinile

Mușcă prin garduri ca să vie

 

Eu îl tot bat, cu pumnii, cu

Fulgere de după pleoape

Îmbunându-l, să-mi tot

Plece

Să-mi latre în călduri

Numai în ieri

 

Leftover love

 

I hid you in my thought
Deep, in dark ravines
Behind mountains of chores
I chained you at the base of inescapable responsibilities
I scrubbed with tar
your taste
your smell
From fingernails, from tongue
I ripped the memory of you into specks of pieces
I scattered them across the vastness of my dreams
But you escaped, somehow
Replaced my heart with laughter, my gut with wings
my fists with open palms
and
fingers longing for the touch
I had to open up myself and eat,
at every dawn,
Leftovers of my heart

 

 

Rămășițele iubirii

Te-am ascuns în gându-mi

Adânc, în prăpăstii întunecate

Dincolo de munți de corvoade

Te-am înlănțuit în jurul sarcinilor inevitabile

Am frecat cu smoală
Gustul tău

Mirosul tău

De pe unghii, de pe limbă

Am sfâșiat amintirea-ți în fărâme

Le-am împrăștiat în nemărginirea visurilor mele

Dar ai scăpat, cumva

Mi-ai schimbat inima cu veselie, măruntaiele cu aripi

Pumnii cu palme deschise

Și

Cu degetele tânjind după atingerea-ți

A trebuit să mă deschid și să mănânc

În fiecare dimineață
Rămășițele iubirii.

 

 

 

After a while

 

I used to love an animal of habit

a woman, a man, a child

myself

as a child, as

the invincible soldier of impunity

as a previous, lighting cats & rodents of fireworks

as latter, impervious to sob

as a milkless woman hatching the litter

 

După o vreme

Am iubit o creatură a obișnuinței

O femeie, un bărbat, un copil

Pe mine însumi

Copil fiind, precum

Soldatul neînvins al nepedepsei

Precum un fost, ce aprinde artificii din feline & rozătoare

Precum un cel din urmă, imun la suspine

Ca o femeie stearpă clocind avortoni

 

 

 

allow

 

Allow me to love you

my distant stranger

aside from mundane and

lips and intercourse

building an untruthful trust

of glimpses

touched by the eyelids

the should’ve

could have been tomorrow

would have existed only

if we weren’t

so human

so strange

 

 

lasă-mă

Lasă-mă să te iubesc

Străina mea de departe

Dincolo de lumesc și

Buze și cumetrie

Să sădesc o nădejde absurdă

De priviri

Neatinse de pleoape

Ce-ar fi fost-ul de mâine

Ar fi existat doar

Dacă n-am fi fost

Atât de umani

Atât de străini

 

 

 

Languageless

 

If I were speechless

How would you receive my whisper?

Would you decipher my thought between comas?

Maybe the bouncer would punch my sight

Just before I violated your soul

How would you describe to the judge my crime

When you are craving

Would your speakless lips cry for me

In their drown

Would I just swim mute, inside

Erect, like a flag, on a hilltop with an anthem and a win

Or I would be like now

Wordless

 

 

Negrăit

 

Dacă aș fi lipsit de cuvinte

Cum te-ar ajunge șoapta mea?

Mi-ai ghici gândul printre stări de agonie?

Poate străjerul mi-ar stâlci privirea

Chiar înainte să-ți siluiesc sufletul

Cum ai descrie crima mea în fața judecătorului?

Când tânjești

Oare buzele tale mute m-ar chema

În scurgerea lor

Oare ți-aș intra mut, înăuntru

Înfipt, ca un steag, pe un deal cu un imn și o victorie

Sau aș rămâne într-un acum

Fără grai