Ce-ai citit ultima oară?

Sunt în perioada Hemingway, un scriitor de care nu m-am putut apropia multă vreme și față de literatura căruia aveam sentimente amestecate. De data asta, am luat-o metodic: mai întâi Fiesta, apoi Adio, arme (le-am dus la bun sfârșit cu râvnă benedictină) și, chiar când eram pe punctul de a spune pas, Câștigătorul nu ia nimic. Iar aici s-a produs un declic pe care nu-l mai așteptam. Am citit câteva povestiri cu creionul în mână și pe unele le-am mai citit o dată, atent la construcția personajelor și la atmosferă, admirându-le indeterminarea și încercând să le pătrund simbolismul. Acum sunt pe la jumătatea lui A avea și a nu avea și mi-e tot mai clar că romancierul Hemingway, spre deosebire de creatorul de proză scurtă, îmi spune foarte puțin. 

Care sunt în momentul de față plăcerile tale de lector? Textul scurt? Fragment? Roman? Roman amplu?

Multă vreme, am preferat romanul prozei scurte. Apoi l-am descoperit pe Cortázar și am înțeles că literatura bună nu ține de gen și specii. 

Citești memorialistică? De ce?

Citesc în general mai puțin decât mi-ar plăcea, iar asta se vede cel mai bine când vine vorba de memorialistică. Am citit în ultimii ani numai câteva cărți de memorii – Anii romantici (Gabriela Adameșteanu), Soră lume (Ana Blandiana), Bucuria de a nu fi perfectă (Riri Sylvia Manor), Un personaj care-mi poartă numele (Petru Solomon), Întoarcerea huliganului (Norman Manea) și Viața unui om singur (Adrian Marino). Pe undeva, lucrul ăsta mi se pare ciudat. Ca sociolog, pătrund în lumi sociale care îmi sunt străine și caut să înțeleg cum dau oamenii pe care îi întâlnesc seama de ceea ce le este dat în viață. Iar cărțile de memorii chiar asta sunt – istorii trăite, povestite și, mai ales, semnificate.

Îți propunem 5 cărți (din numărul 31 al revistei OPT motive). Spune-mi, care dintre ele ți se pare interesantă? Pe care ai cumpăra-o? Pe care ai citi-o acum? Care este motivația? 

Inimă frântă. Pentru că este despre război și dragoste, muzică, Asia și un bol de orez care îi dă lumii coerență și sens. Nu am citit romanul, dar bolul de orez trebuie să fie cumva precum covorul lui Big Lebowski, "that rug (that) tied the room together." 

Ce carte ai vrea să cumperi acum? Cum ai aflat de ea, care e motivul pentru care vrei acea carte?

Aș vrea să citesc Abraxas (Bogdan-Alexandru Stănescu), aștept să apară în varianta electronică. Am aflat despre roman așa cum aflu despre mai tot ce apare în România, pe Facebook, iar apoi l-am ascultat pe autor vorbind despre mizele cărții și scrierea ei la podcastul Timpul prezent. De ce Abraxas? Pentru că mi-a plăcut Copilăria lui Kaspar Hauser și, oricum, un roman bucureștean al memoriei, distrugerii și ratării nu prea ar avea cum să iasă rău.

Când te gândești la romane, ce fragment, personaj sau temă îți vin imediat în minte? 

Tocmai mi-a venit în minte Pimko, profesorul scorțos și pedant din Ferdydurke, a cărui pedagogie "putea să arunce în infantilism întreaga omenire" (citez din memorie). Nu știu de unde și până unde această străfulgerare, căci nu am mai pus mâna pe Ferdydurke de ani buni – să fie de vină semestrul pe care abia l-am încheiat? Ori poate recenta întoarcere a lumii la Marea Imaturitate de care vorbea Gombrowicz? Altfel, Gombrowicz e primul scriitor pe care l-am citit din scoarță-n scoarță, de la Bakakaï la Jurnal și de la Amintiri din Polonia la Cursul de filosofie în șase ore și-un sfert. Cărțile lui mi se par de neocolit pentru cine vrea să înțeleagă spiritul acestei părți de lume.