Dragă Andrei Boncea, care a fost implicarea ta și a studioului Frame Film în realizarea filmului Cravata galbenă? Cum te-ai cunoscut cu Christopher Milburn ?

Buna mea colegă și prietenă Cristina Dobrițoiu m-a căutat acum mai bine de un an să mă alătur ei și Adelei Vrînceanu Celibidache în producția acestui ambițios proiect. Evident că am fost extrem de onorat să particip la acest film în calitate de producător. Firește, am contribuit cu resursele companiei noastre, Frame Film, și am participat la realizarea echipei filmului. Doi dintre cei mai importanți colaboratori, scenograful Vlad Vieru, și designerul de costume Alessandro Lai au lucrat cu mine de curând la realizarea serialului Djangi și a filmului de lung metraj The Performance, cu Jeremy Piven și Robert Carlyle, care va avea premiera în curând în cadrul Festivalului de Film de la Roma.

În ceea ce privește relația cu Christopher Milburn, ne-am întâlnit prima dată acum 20 de ani, la producția filmului An American Haunting, cu Donald Sutherland și Sissy Spacek. De câțiva ani, Chris este partenerul nostru în producțiile internaționale Frame și în Studiourile Frame pe care le construim la Popești Leordeni.

S-a vorbit mult în ultima vreme despre filmările și despre așteptările pe care le are publicul de la un film care se arată grandios. Care este după tine partea cea mai importantă a filmului? Cea biografică? Cea legată de muzică, în special de cea românească? Interpretarea? Regia?

Sergiu Celibidache este esențial pentru cultura românească și istoria lui merita să fie spusă cinematografic. Celibidache nu a fost doar unul dintre cei mai importanți dirijori din toate timpurile, primul dirijor al celei mai importante orchestre din lume, Orchestra Filarmonică din Berlin, la puțin timp după căderea nazismului. A fost un extraordinar mentor pentru generații întregi de dirijori, un intelectual și filozof al muzicii, și mai ales un extraordinar român. Filmul spune această poveste, care culminează cu concertul marelui dirijor de la Ateneul Român în 1978 în timpul comunismului. Mai mult decât atât, filmul este regizat de fiul lui. Serge Celibidache a lucrat mai bine de două decenii la pregătirea acestui proiect. Este una dintre cele mai impresionante povești de dragoste, respect și admirație, probabil unul dintre cele mai importante filme făcute vreodată de un fiu despre tatăl lui. Trebuie să remarc însă aici și rolul estențial al Adelei, soția lui Serge și producătorul principal al filmului. La al doilea ei film de lung metraj, a reușit să realizeze filmul românesc cu cel mai mare buget din ultimele decenii, să asambleze acest cast internațional fabulos și o echipă formidabilă.

Unde ați început filmările? Cât de greu a fost să găsiți locațiile cerute de script?

Yellow Tie este un film grandios, despre viața acestui personaj extraordinar. Acțiunea filmului ne poartă din anii 20 în Iași, în Bucureștiul interbelic, apoi în Berlin înainte și după război, în America Latină, în Santiago de Chile și Buenos Aires, apoi în Italia, în Franța, în Japonia și în Romania anilor 70.

Un traseu impresionant. Și toate locațiile filmului au fost realizate în București și în împrejurimi. Este incredibil cât de generos este din punct de vedere arhitectonic acest oraș. Firește, scenografia și efectele vizuale completează fiecare locație și fiecare decor.

Ai lucrat de-a lungul timpului cu multe vedete din lumea cinematografică - dacă ar fi doar cele pe care le știu și deja ai avea un palmares de invidiat. Puțin producători români au avut ocazia să lucreze cu atâția profesioniști de top. Cum a fost întâlnirea cu John Malkovich? Cum este în afara ecranului?

John Malkovich este "being John Malkovich", în scena și în afara ei. Este greu să faci distincție între actor și personajul pe care îl interpretează. Firește are o carismă și un rafinament special care face ca interpretarea lui să fie întotdeauna distinctă și memorabilă. John l-a interpretat de Celibidache la bătrânețe, într-un fel în scene apropiate ca atmosferă și stil de cele reale din documentarul realizat de Serge acum treizeci de ani, în ultimii ani din viața dirijorului.

Adevărata surpriză este însă actorul care îl intrepretează pe Celibidache tânăr, Ben Schnetzel. Este incredibil cum a reușit Ben să dea viață celui mai important aspect al personalității lui Celibidache. Dirijatul. Coregrafia, dansul hipnotic, interpretarea incredibilă care a schimbat de-a lungul ultimelor decenii muzica clasică.

Care a fost cea mai interesantă scenă la care ai asistat? Ce costume, accesorii vestimentare au fost găsite greu și care au venit de la sine?

Fiecare scenă a filmului a fost o revelație pentru mine. A fost o mare bucurie să îl văd pe Serge cum lucrează, cu câtă dedicare și perseverență a pregătit fiecare moment din film, cum dă viață unor scene importante chiar din viața lui. Yellow Tie nu este un film despre muzică și orchestre simfonice, dar evident sunt multe scene importante în care muzica este esențială și sunt momente memorabile din viața și concertele lui Celibidache. Tema principală este chiar compoziția lui Celibidache "Der Taschengarten", care construiește firul narativ din copilăria lui Celibidache, până la concertul legendar de la Ateneul Român.

Ce urmează după încheierea filmărilor? Ce presupune post-producția? Filmul va merge desigur prin festivaluri. Care vor fi primele și unde te vei duce și tu?

Filmul este acum în montaj. Urmează o perioadă în care se va lucra intens la realizarea efectelor vizuale ale filmului. Și din acest punct de vedere filmul este grandios și complicat. Niciodată într-o producție românească nu au existat atâtea scene realizate în acest mod. Era imposibil de construit altfel ruinele din Berlin în care Celibidache a concertat în 1945 cu Filarmonica din Berlin, sau Catedrala San Marco din Veneția.

Îți doresc succes și premii! Ce alte proiecte ai pe birou?

Multe proiecte interesante. Un film cu Christophe Waltz și Dustin Hoffman a cărui acțiune se petrece în Berlin, în 1921, câteva seriale pe care le dezvoltăm.

Te gândești să regizezi un film? Există o poveste pe care o ai în minte? Ești una dintre cele mai imaginative ființe pe care le cunosc. Ai un simț special al poveștii, iar eu mă aștept să faci un lung metraj cu greutate estetică. În sensul acesta, ce modele (ce filme celebre) ai în minte?

Nu, nu mă gândesc să regizez un film. Menirea și priceperea mea este să îi ajut pe cei care au această vocație să realizeze filme, să gasesc resursele necesare. Viața m-a dus în această ipostază și sunt extrem de bucuros să învăț câte ceva în fiecare zi despre film. Am un respect extraordinar pentru profesia de regizor și cred că mi-ar mai trebui încă o viață să devin regizorul cu care aș vrea să lucrez.

Cu ce actor (român sau străin) ți-ar plăcea să lucrezi? De actrițe nu te întreb, că deja știu: Aida Economu e pe primul loc.

Nu am un actor în minte cu care mi-ar plăcea să lucrez. Nu am prejudecăți. Nu cred în faimă. Îmi plac foarte mult actorii care îmi dovedesc că rolul căruia îi dau viață este mai mare decât cel scris în scenariu.

Îți doresc succes și o toamnă cu întâlniri memorabile și filme nemuritoare!