Clayton McKee este directorul grupului Trafika Europe. Este specialist în literatură comparată, cu o licență în franceză și spaniolă și arabă și un masterat în literatură comparată la Penn State University. În prezent, este doctorand la Universitatea din California, Los Angeles. Scrie poezie și ficțiune. (Bianca Zbarcea)

Ce înseamnă pentru tine Trafika Europe?

Pentru mine, înseamnă pasiune, deschidere la minte, curiozitate și comunitate. Desigur, numele are un sens real, care a fost ales special pentru proiect. Trafika este un cuvânt ceh și înseamnă chioșc de ziare. Pe când trăia în Europa, Andrew Singer a lucrat pentru o revistă literară intitulată Trafika. Din păcate, revista și-a încetat activitatea. Andrew a preluat apoi acest concept și a adăugat Europa pentru a ne concentra pe continentul Europei – întotdeauna cu accent pe întreg continentul, mai degrabă decât doar pe UE. Însă pentru mine, proiectul înseamnă cu adevărat cele patru cuvinte menționate mai sus. Este pasiune pentru că toți cei care fac parte din lumea literaturii sunt atât de pasionați. Oamenii tânjesc să-și împărtășească gândurile, creativitatea și munca și, deoarece jurnalul nostru este non-profit și gratuit, colaboratorii aplică doar din pasiune. Deschiderea la minte și curiozitatea vin la pachet pentru mine, deoarece se impulsionează reciproc. Acest proiect nu mă determină doar pe mine să fiu deschis la minte și curios, ci îi încurajează și pe alții să facă același lucru. Nu în ultimul rând, nu pot exprima în cuvinte cât de minunată este comunitatea de creatori. Proiectul creează cu adevărat o rețea de oameni interesați să descopere și să împărtășească. Ce îmi place cel mai mult să aflu atunci când intervievez sau interacționez cu cineva este modul în care o anumită problemă sau interviu i-a atins sufletul și l-a determinat să contacteze un autor/traducător. Deși vrem să îmbunătățim implicarea în comunitate ca proiect, suntem fericiți să vedem cum această inițiativă are parte de o naștere semiorganică.

Cum ți-a venit ideea de a acorda premii?

Visul meu este să am într-o zi fondurile necesare pentru a putea plăti fiecare colaborator al organizației Trafika Europe. Mă străduiesc să creez o echipă plătită și pentru proiect, astfel încât să putem crește calitatea conținutului și să sprijinim activ comunitatea creativă. Din păcate, deocamdată, nu suntem la acel nivel financiar; cu toate acestea, în timp ce calculam bugetul anual, mi-am dat seama că aveam suficiente fonduri pentru a oferi un premiu în bani, pe lângă plata site-ului nostru și abonamente la diverse programe. Astfel, acesta este primul nostru efort de a plăti colaboratorii într-un mod care să funcționeze cu bugetul actual al proiectului. Există o taxă de aplicare, dar acești bani vor fi direcționați direct către premiu și pentru continuarea proiectului. În plus, am lucrat cu o mulțime de mari edituri, autori și traducători. Avem chiar și un parteneriat cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Așadar, m-am gândit că este timpul să ne promovăm numele și să încercăm să extindem proiectul.

Cât de greu a fost să organizezi totul?

Organizarea a fost, desigur, o plăcere. Nu mă înțelegeți greșit, am muncit o grămadă! Din fericire, a fost ușor să organizăm un juriu datorită comunității noastre. În perioada în care încercam să mă ocup de premiu, intervievam și publicam o traducere a lui Ági Bori, care s-a întâmplat să fie unul dintre redactorii traducerilor din Los Angeles Review. M-am gândit că va fi perfectă ca jurat și ea știa încă o persoană care putea fi interesată. A vorbit cu colega ei de la LA Revie, Francesca Bell, care a acceptat și ea. După asta, au urmat o mulțime de postări pe rețelele sociale, promovări, e-mailuri etc., care au stârnit interesul. În prezent, organizez aplicațiile și le pregătesc pentru juriu, așa că ne apropiem de perioada de lectură. Cred că după ce perioada de lectură se termină și începem să dezbatem lucrările, începe și munca adevărată, căci va trebuie să organizăm totul pentru a tipări acest număr și a realiza interviuri cu participanții.

*

What does Trafika Europe mean to you?

For me, Trafika Europe means passion, open-mindedness, curiosity, and community. Naturally, the name has an actual meaning that was chosen specifically for the project. Trafika is a Czech word for newsstand. Andrew Singer worked for a literary journal titled Trafika while he was in Europe, which unfortunately stopped publication. Andrew then took this concept and added Europe to make our focus the continent of Europe—always with an emphasis on the full continent rather than solely the EU. Truly, though, the project means those four words to me. It is passion because everyone engaged in the world of literature is so passionate. People yearn to share their thoughts, their creativity, and their work with others, and, since our journal is a non-profit and free, collaborators are coming purely out of passion. Open-mindedness and curiosity come together for me because they both play into each other. Not only does the project keep me open and curious, but it also encourages others to do the same. Finally, I cannot express enough how amazing the community of creatives has been. The project truly creates a network of people for sharing. My favorite thing to hear when I interview or interact with someone is how a specific issue or interview spoke to them in a certain way and led them to reach out to an author/translator. While we do want to get better about engaging with our community as a project, we are happy to see it arise semi-organically.

How did you come up with the idea of granting awards and how difficult was it to organize everything?

My dream is to one day have the funds to be able to pay every contributor and collaborator of Trafika Europe. I am striving to create a paid team for the project as well so that we can increase the quality of our content and actively support the creative community. Unfortunately, for the time being, we are not at that financial level; however, I realized while making a budget for the year that we had enough funds to offer a monetary prize while also paying for our website and various technology subscriptions. So, this is our first effort to pay contributors in a way that works for the project’s current budget. There is a submission fee for the prize submissions, but that money will be going directly to the prize and continuation of the project. Furthermore, we have worked with a lot of big publishing houses, authors, and translators. We even have a partnership with the European Union Prize for Literature. So, I thought it was time to get our name out there further and try to expand the project.

Organizing has been admittedly a pleasure. Don’t get me wrong, it’s been a ton of work! Luckily, it was easy to organize a judges’ panel thanks to our community. Around the time I was trying to organize a prize, I was interviewing and publishing a translation by Ági Bori who happened to be one of the translation editors of the Los Angeles Review. I thought she would be perfect as a judge, and she knew of another person who was probably interested. She spoke with her colleague from the LA Review, Francesca Bell, who was also on board. After that, it has been a lot of social media posts, outreach, emails, etc., to spark interest. Currently, I am organizing the submissions and getting them ready for the judges, so we are coming down to the reading period. I think once the reading period is over and we begin meeting about the pieces, the real work will begin as we try to get everything organized to print this issue and conduct interviews with contributors.