Doina Ruști în dialog cu Ramona Mihăilă

Ramona Mihăilă are o activitate impresionantă în domeniul afirmării feminine. Cred că este cea mai discretă personalitate din câte cunosc. Citindu-i CV-ul, este imposibil să nu rămâi uluit. Profesor universitar, cu studii numeroase în domeniul literaturii și al antropologiei genului, director de cabinet la Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, este autoarea a numeroase cărți despre strategii narative, literatură feminină și studii de gen. Publică în mod curent în reviste prestigioase și conduce Journal of Research in Gender Studies, Addleton Academic Publishers, New York.

A fost profesor-invitat la Arizona State University, cercetător la Library of Congress, Washington, Chawton House Library și University of Southampton, Huygens Royal Institute, The Hague, National Library of Vienna. Aș mai adăuga aici doar câteva dintre universitățile unde a fost profesor invitat: Coventry University, Nottingham Trent University, Giustino Fortunato University, Benevento. Totodată, este câștigătoarea unor granturi greu de dobândit, care i-au facilitat participarea la conferințe: Hogeschool University, Bruxelles, Université Paris-Est Créteil, Universitatea Philipps, Marburg etc. Ca Expertă în Studii de gen și EURAXESS (Carta Europeană pentru Cercetători și Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor) la Comisia Europeană, a inițiat proiecte de interes mondial, unele dintre ele derulate la cel mai înalt forum, la ONU, unde, recent a avut un nou eveniment.

Doina Ruști: Te-ai întors recent de la New York, unde ai participat la lucrările Comisiei ONU privind Statutul Femeii. Cum ai descrie această experiență în raport cu activitatea ta academică și de cercetare?

Ramona Mihăilă: Participarea la cea de-a 70-a sesiune a Comisiei privind Statutul Femeii a fost o experiență relevantă pentru parcursul meu profesional, în special prin legătura directă cu domeniile în care predau și în care îmi desfășor activitatea de cercetare științifică. Susțin cursuri de literatură feminină și studii de gen și urmăresc îndeaproape evoluțiile din Europa de Sud-Est. În același timp, prin rolul meu de redactor-șef al Journal of Research in Gender Studies, publicat la New York, sunt conectată la cercetarea internațională din acest domeniu. Astfel de participări creează un cadru valoros pentru schimb de idei, dialog interdisciplinar și înțelegerea unor perspective diverse.

Doina Ruști: Ai participat la două paneluri importante. Cine le-a organizat și despre ce au fost intervențiile tale?

Ramona Mihăilă: Cele două paneluri au fost organizate de Asociația pentru Dialog și Valori Universale din România, prin Departamentul de Voluntariat feminin, coordonat de Dr. Aynur Gursoy, în parteneriat cu Journalists and Writers Foundation, organizație afiliată Națiunilor Unite, prin Departamentul de Comunicări Globale (UN DGC).

Aceste inițiative reunesc anual reprezentanți din mediului academic, societatea civilă, mass-media, într-un dialog interdisciplinar.

Am avut prezentări în cadrul panelului "Media and Community Leadership for Justice and Gender Equality", desfășurat fizic la sediul Armatei Salvării, și în panelul online "The Role of Education in Gender Equality and Preventing Violence". Printre altele, am abordat situația din mediul educațional din Europa de Sud-Est, insistând asupra lipsei programelor de studii de gen, asupra integrării insuficiente a perspectivei de gen în curricula universitară și asupra rolului educației ca instrument esențial în prevenirea violenței.

Doina Ruști: Ai adus în discuție și un context global mai larg, din câte știu. Care sunt principalele probleme identificate la nivel internațional?

Ramona Mihăilă: Discuțiile s-au înscris în direcțiile promovate de UN Women, entitatea Națiunilor Unite dedicată egalității de gen și empowerment-ului femeilor. La nivel global, persistă inegalități structurale: acces limitat la educație și la servicii, diferențe salariale, subreprezentarea femeilor în procesele decizionale și forme multiple de violență, inclusiv cele amplificate de tehnologiile digitale.

Tema centrală a acestei ediții a fost accesul la justiție pentru femei și fete, ceea ce arată că, dincolo de progresele realizate, există încă dificultăți în aplicarea legilor și în garantarea efectivă a drepturilor. În acest context, educația devine un instrument fundamental de transformare.

Doina Ruști: Cum se reflectă aceste problematici în Europa de Sud-Est, despre care ai vorbit în prezentările tale?

Ramona Mihăilă: Regiunea prezintă atât similitudini, cât și diferențe. În multe universități, studiile de gen nu sunt încă instituționalizate, iar stereotipurile persistă în discursul academic. În același timp, există diferențe în ceea ce privește deschiderea către programe interdisciplinare, colaborarea cu societatea civilă și implementarea politicilor publice.

Această situație poate fi pusă în paralel cu evoluția literaturii feminine: de la revendicările formulate de Virginia Woolf privind spațiul intelectual al femeii, până la analizele lui Simone de Beauvoir asupra condiției feminine. În mod similar, și în mediul academic actual asistăm la un proces continuu de afirmare și legitimare.

Doina Ruști: Cum au fost dialogurile din cadrul panelurilor?

Ramona Mihăilă: Panelurile au reunit participante de prestigiu din România, din mediul academic, organizații neguvernamentale și instituții publice și private. Aș numi doar câteva persoane: Andreea Marin, Madlen Șerban, Maria-Iuliana Dascălu, Maria Țoghină, Aura Preda. Discuțiile au evidențiat necesitatea consolidării programelor interdisciplinare, instituționalizarea studiilor de gen, dezvoltarea parteneriatelor între universități și societatea civilă și elaborarea unor politici publice bazate pe cercetare și experiențe reale. A fost un dialog orientat către soluții, care a depășit nivelul teoretic și s-a apropiat de ceea ce, într-un sens simbolic, literatura face de secole: transformă experiența în conștiință și, mai departe, în acțiune.

Doina Ruști: Literatura abordează adesea teme sociale puternice. Cum vezi legătura dintre literatură și temele discutate la New York?

Ramona Mihăilă: Cred că există o legătură profundă între literatură și realitatea socială. Romanele tale, Lizoanca la 11 ani (2009) și Ferenike (2025), sunt exemple foarte puternice în acest sens, ele vorbesc despre societate, despre cazuri sociale dificile, despre vulnerabilitate, despre mame minore și despre mecanismele prin care marginalizarea se perpetuează. Aceste teme nu sunt doar literare, ci și profund reale și actuale, inclusiv în Europa de Sud-Est. Ele reflectă exact acele tipuri de situații despre care am discutat și în cadrul panelurilor, lipsa educației, absența unui sprijin instituțional organizat, vulnerabilitatea fetelor și femeilor în contexte sociale fragile. În acest sens, literatura devine nu doar o formă de expresie artistică, ci și un instrument de conștientizare și chiar de intervenție socială. Ea poate aduce în prim-plan realități care altfel rămân invizibile în discursul public sau politic.

Doina Ruști: În ce măsură consideri că activitatea ta din cadrul acestor paneluri contribuie la direcțiile și angajamentele globale promovate de Națiunile Unite?

Ramona Mihăilă: Participarea la aceste paneluri se înscrie direct în obiectivele globale formulate de Organizația Națiunilor Unite, în special în Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 5 (ODD5), care vizează atingerea egalității de gen și empowerment-ul tuturor femeilor și fetelor. ODD5 nu este doar un cadru teoretic, ci un angajament concret pentru eliminarea discriminării, a violenței și a barierelor structurale. Din perspectiva mea, educația joacă un rol esențial în atingerea acestui obiectiv, deoarece modelează atât mentalități, cât și politici publice. În acest sens, intervențiile mele au subliniat necesitatea alinierii curriculumului academic și a cercetării la aceste obiective globale, astfel încât universitățile să devină actori activi în promovarea egalității de gen.

Doina Ruști: Cum se leagă această experiență de activitatea ta editorială și academică?

Ramona Mihăilă: Există o continuitate evidentă. Activitatea mea didactică, cercetarea și coordonarea editorială se completează reciproc. Dacă jurnalul pe care îl coordonez este un spațiu al reflecției teoretice, participarea la astfel de forumuri internaționale aduce dimensiunea dialogului și a acțiunii. În acest sens, activitatea mea academică și editorială urmărește constant articularea unei perspective critice coerente asupra realităților sociale contemporane și contribuția la dezvoltarea unor cadre analitice relevante pentru promovarea egalității de gen.