Am văzut apusul de soare de pe Ponte dei Tre Archi, am savurat cele mai bune mâncăruri venețiene, ne-am relaxat pe Fondamenta della Misericordia, la un pahar de Spritz all’Aperol, dar cred că este timpul să pornim într-o nouă călătorie prin cel de-al treilea cartier al Veneției: Santa Croce. Plecând de pe Fondamenta di Cannaregio, străbatem Strada Nuova, trecem printre magazine, care te invită să descoperi măști venețiene, bijuterii din sticlă de Murano, baruri și cafenele, ajungem în Campo San Geremia unde se află biserica cu același nume și care găzduiește moaștele Sfintei Lucia (Biserica Sfânta Lucia a fost demolată în 1861 pentru a face loc gării, care astăzi îi poartă numele: Stazione di Venezia Santa Lucia) și ajungem la gară. Dacă o iei înainte, ținând drumul, treci prin fața gării, traversezi Ponte della Costituzione (cunoscut și sub numele de Ponte Calatrava denumit după numele arhitectului spaniol Santiago Calatrava fiind cel de-al patrulea pod pietonal construit peste Marele Canal, inaugurat pe 11 septembrie 2008) și ajungi în Piazzale Roma (principala poartă de acces rutier către centrul istoric al orașului Veneția, fiind situată la capătul podului Ponte della Libertà – pod rutier și feroviar, care conectează centrul istoric al Veneției de țărmul continental – Veneția Mestre – segmentul feroviar al podului a fost inaugurat în 1846, iar cel rutier, proiectat de arhitectul Eugenio Miozzi, a fost inaugurat în 1933). Revenind la traseul nostru, în acest ultim segment din Sestiere di Cannaregio, dacă vii cu trenul și ieși din Stazione di Venezia Santa Lucia, o să te bucuri de o minunată priveliște atât ziua, dar mai ales seara – malul Canal Grande fiind luminat de elegantele felinare cu trei brațe (în Piața San Marco vei găsi și varianta cu patru felinare), iar vis a vis te va întâmpina Chiesa San Simeone Piccolo cu a sa cupolă de culore verde smarald, care îți dă bun venit în Cetatea Dogilor. Ca să ajungi la ea trebuie să traversezi Ponte degli Scalzi (Podul Desculților), unul dintre cele patru poduri care traversează Canal Grande – acesta fiind numit după Chiesa Santa Maria di Nazareth sau cum mai este cunoscută Chiesa degli Scalzi, situată chiar lângă pod, administrată istoric de ordinul călugărilor carmelitani desculți (scalzi).

Chiesa degli Scalzi are o legătură și cu România prin intermediul călugărilor din Ordinul Carmelitanilor Desculți (Provincia Veneta) stabiliți în România în anul 2000, la Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți (sau Carmelitani Scalzi în italiană), situată în localitatea Ciofliceni, în apropiere de Snagov. Deci, traversăm Ponte degli Scalzi și ajungem în Sestiere Santa Croce, ne pierdem printre străduțe și ajungem la Palazzo Gradenigo situat pe Fondamenta Rio Marin – construit la sfârșitul secolului al XVII-lea după planurile arhitectului Domenico Margutti (un discipol al celebrului Baldassare Longhena). Clădirea în stil baroc/târziu gotic a fost faimoasă pentru grădinile sale imense unde se organizau petreceri fastuoase, grădini care au inspirat opere literare celebre precum "The Aspern Papers" de Henry James.

M-am oprit la Palazzo Gradenigo pentru că, de acest loc, mă leagă multe amintiri frumoase, dar și o prietenie lungă cu Flavia și Luca Cordioli Mognetti, amicii mei pasionații de istoria Veneției, de obiceiurile și costumele venețiene, care dețin un etaj al palatului și care organizează evenimente culturale, baluri în perioada carnavalului, cine la lumina lumânărilor și seri de poezie și muzică într-un loc cu totul și cu totul special. Dintre întâlnirile de suflet pe care le-am avut de-a lungul șederii mele la Veneția se numără și întâlnirea cu Flavia și Luca și amintirile pe care le-am strâns, de-a lungul anilor cu cei doi, o frumoasă prietenie cu Contele Stan așa cum obișnuiau să-mi spună Flavia și Luca atunci când defilam în Piazza San Marco îmbrăcați în costumele venețiene realizate chiar de ei în atelierul lor din Palatul Gradenigo. Deci, dacă doriți să deveniți un conte sau o contesă, un Doge sau o curtezană, să participați la unul dintre balurile lor sau să luați o cină romantică la ei acasă, trebuie doar să-mi spuneți și visul poate deveni realitate. Iată-ne ajunși în cel de-al treilea cartier venețian, unde puteți descoperi foarte multe locuri interesante, însă până a începe călătoria noastră și a ne afunda pe străduțele înguste, aș vrea să mă opresc, pentru moment, la Università Iuav di Venezia – Istituto Universitario di Architettura di Venezia – universitate publică de prestigiu, înființată în anul 1926 ca una dintre primele școli superioare de arhitectură din Italia – astăzi, aceasta fiind un centru internațional de excelență dedicat în întregime designului, proiectării și artelor. Campusul universității este integrat direct în țesutul istoric al Veneției, având sediul central în fostul complex monastic de la Santa Croce 191 (Tolentini), acesta incluzând clădiri de patrimoniu recondiționate și elemente celebre de arhitectură modernă, precum poarta de acces proiectată de renumitul arhitect Carlo Scarpa. M-am gândit să vă spun câteva cuvinte despre acest spațiu deoarece, în martie 2017, în Galeria “Gino Valle" din cadrul IUAV, a fost prezentată publicului venețian, italian și internațional expoziția "Arhitectură și Regalitate" desfășurată sub auspiciile Familiei Regale a României și purtând semnătura domnilor Acad. Prof. dr. Răzvan Theodorescu, Prof. dr. arh. Augustin Ioan și Prof. dr. arh. Marius Marcu–Lapadat. Revenind la călătoria noastră prin Sestiere Santa Croce, nu înainte de a ne relaxa în Giardini Papadopoli, o grădină luxuriantă situată foarte aproape de Paizzale Roma, dar și de sediul IUAV și Palazzo Gradenigo, ne pierdem pe străduțele înguste, care te invită să descoperi fiecare colț al orașului de pe ape. Străbatem străduțele pentru a ajunge la Fondaco dei Turchi – Museo di Storia Naturale di Venezia Giancarlo Ligabue (Fondaco dei Turchi este un palat istoric construit în stil veneto-bizantin în prima jumătate a secolului al XIII-lea, situat pe malul Canal Grande. Numele său provine din cuvântul arab funduq (han/depozit), reflectând rolul său istoric de centru comercial și rezidențial pentru comunitatea de negustori otomani).

Astăzi, Fondaco dei Turchi găzduiește sediul Muzeului de Istorie Naturală Giancarlo Ligabue din Veneția, vizitatorii putând explora colecții impresionante, care acoperă o istorie de sute de milioane de ani, incluzând fosile, specimene zoologice și botanice, colecții etnografice și un acvariu modern. În drumul nostru spre acest important muzeu al Veneției, pe una dintre micile străzi Ruga Vecchia, care duce pe Ponte Ruga Vecchia și apoi în Campo San Giacomo dell’Orio, se află casa regretatei soprane Andreana Galante, cea cu care, timp de mai mulți ani, am luat lecții de canto și care a reușit să-mi arate posibilitățile mele vocale ducându-mă în culisele unei lumi pe care o iubesc foarte mult: opera. Andreana nu mai este printre noi de cinci ani, însă amintirile au rămas, iar lecțiile noastre de canto sunt și acum vii și pline de viață, de la primele note și până la o arie cântată aproape integral, de la poveștile noastre despre muzică și până la cele legate de orașul în care locuiam, sunt amintiri pe care le prețuiesc enorm și pentru care, prin acest articol, aș vrea să-i aduc un omagiu celei care a fost la mia prof. di canto. Gata, nu ne întristăm pentru că sigur Andreana nu ar vrea asta, ci mai degrabă ar vrea să ne plimbe printre străduțele din cartierul ei pentru a descoperi locuri inedite sau pentru a ne opri în Campo San Giacomo dell’Orio – una dintre cele mai animate și îndrăgite piețe de către venețieni – pentru a bea un Spritz all’Aperol și a experimenta viața cotidiană locală la umbra bisericii omonime San Giacomo dell'Orio (cunoscută pentru tavanul său în formă de carenă de navă răsturnată). După acest scurt popas mergem mai departe, traversăm poduri, ne răcorim la fântână aflată într-un mic Campo și ajungem la Palazzo Mocenigo – Museo del Tessuto, del Costume e del Profumo. Palazzo Mocenigo – reședință aristocratică din secolul al XVI-lea, transformată în muzeu, care adăpostește colecții de costume, textile și o secțiune dedicată parfumurilor. Palatul a fost căminul unei familii nobiliare influente care a dat Veneției șapte dogi, ultimul descendent, Alvise Nicolò Mocenigo, lăsând palatul prin testament orașului Veneția în anul 1945. De Palazzo Mocenigo mă leagă foarte multe amintiri, amintiri de suflet, pe care le-am adunat de-a lungul timpului, aici fiind prezentată cultura română prin intermediul unor expoziții și conferințe.

Astfel, în anul 2010, în programul oficial al Carnavalului de la Veneția, a fost prezentată expoziția de costume și obiecte de epocă "RETROmania. Eleganțe românești 1850-1947", expoziție ce a prezentat exponate din colecția de costume și obiecte aparținând regretatului istoric și critic de artă Prof. Adina Nanu. Colecția a cuprins ținute autentice și inedite, culte și populare, din secolele al XIX-lea și al XX-lea, precum și obiecte care au prezentat atmosfera fiecarei epoci. Pe lângă piesele vestimentare care proveneau din colecția familiei Nanu, colecția "Retro" a cuprins și obiecte care au aparținut unor rude sau prieteni, printre care s-au aflat personalități ca Vasile Alecsandri, Sabin Popp sau Ligia Macovei. Expoziția s-a bucurat de un real succes, publicul venețian, italian și internațional putând descoperi eleganța românească de altădată readusă la viață prin excepționala colecție privată a regretatei Prof. Adina Nanu. Tot la Palazzo Mocenigo, sediul Muzeului Țesutului, Costumului și al Parfumului, în 2015, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, a avut loc conferința "Literatură, modă, feminitate" susținută de Prof. Doina Lucanu – profesor și coordonator la Universitatea Națională de Arte din București (UNAB), Daniela Baroncini – profesor la Universitatea din Bologna și autoarea volumului Moda în literatura contemporană și Chiara Squarcina – directoarea Centrului de Studii și Muzeului de Istorie a Țesăturilor și Costumului din cadrul Palazzo Mocenigo (actuala directoare a Muzeului Țesutului, Costumului și al Parfumului. Aceste evenimente culturale românești, organizate într-una dintre cele mai importante instituții culturale venețiene, au adus în atenția publicului larg parte din esența culturii române. După această scurtă întâlnire cu cultura românâ ne îndreptăm pașii spre Ca’ Pesaro – un impunător palat baroc – proiectat de renumitul arhitect Baldassare Longhena în secolul al XVII-lea, edificiu ce impresionează prin fațada sa masivă din marmură și decorațiunile sculpturale complexe – care găzduiește Galeria Internațională de Artă Modernă și Muzeul de Artă Orientală. Galleria Internazionale d’Arte Moderna găzduiește o colecție valoroasă de picturi și sculpturi din secolele XIX și XX., printre acestea numărându-se Judith II (Salomè) de Gustav Klimt, lucrări de Marc Chagall, Wassily Kandinsky, Paul Klee, Henri Matisse și sculpturi de Medardo Rosso, iar Museo d’Arte Orientale situat la ultimul etaj al palatului, prezintă una dintre cele mai importante colecții de artă japoneză din perioada Edo din Europa, alături de obiecte prețioase din China și Indonezia. Vizita noastră la Galleria Internazionale d’Arte Moderna și Museo d’Arte Orientale se apropie de sfârșit, iar timpul a zburat într-o clipă, astfel că la ieșirea noastră din Ca’ Pesaro seara s-a lasat deja peste Sestiere di Santa Croce și mă gândesc, înainte de a merge la culcare, să trecem podul spre următorul cartier Il Sestiere di San Polo și să ne relaxăm în Campo San Polo – cea mai mare piață publică deschisă (numită campo) din Veneția și a doua ca mărime din întregul oraș, fiind depășită doar de faimoasa Piazza San Marco. Această zonă largă, situată în inima cartierului istoric San Polo, oferă o atmosferă mult mai autentică, departe de marile aglomerații turistice. Campo San Polo, inițial spațiu utilizat pentru pășunat și agrigultură, fiind pavat în 1493, ulterior găzduind lupte cu tauri, predici publice de amploare, baluri mascate și piețe pentru cei săraci, astăzi, este un loc vibrant unde copiii din școlile din apropiere se joacă, pe timp de vară, spațiul se transformă într-un cinema în aer liber, iar iarna găzduiește uneori un patinoar. Înainte de a încheia călătoria noastră prin Sestiere di Santa Croce vă invit să luăm cina la unul dintre restaurantele aflate în Campo San Polo: Il Capriccio, Trattoria San Polo, Al Campanile sau Birraria Al Corte. Ne tragem sufletul, ne relaxăm și pregătim vizita noului cartier unde vom descoperi multe locuri inedite, dar și importante pentru istoria Veneției și a acestui cartier: San Polo – cel mai mic și cel mai central dintre cele șase cartiere ale Veneției.

A presto până la următoarea noastră plimbare prin Sestiere di San Polo.