Cum se raportează elevii dvs. la literatura contemporană?

Acum câțiva ani am inițiat un proiect intitulat "Cartea cu autograf". Am intenționat să adun cât mai multe cărți ale scriitorilor români contemporani, care urmau să intre (s-a și întâmplat asta) în patrimoniul bibliotecii liceului unde lucrez. În urma solicitărilor mele, am primit colete cu 308 volume de la 111 scriitori români din țară sau străinătate. Autorii adresau elevilor noștri, pe prima pagină, câteva gânduri însoțite de un autograf. Au trimis volume: Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Ioan Aurel Pop, Daniel Cristea-Enache și mulți alții. Îmi doream să-i sensibilizez pe elevi să citească (mai mult decât... puțin/deloc) și să se apropie de literatura și cultura contemporană. Ei, nu a fost chiar așa... Cărțile primite într-un interval de câteva luni așteptau cuminți în Centrul de Documentare și Informare (CDI) al liceului, fără a fi prea solicitate de elevi. Atunci m-am gândit să fac și altceva pentru a le stârni curiozitatea și a-i face să citească. Așa a apărut ideea de a invita autorii în școală sau la Festivalul literar "Romeo și Julieta la Mizil", al cărui partener, de 20 de ani, este și liceul nostru. Situația s-a mai îmbunătățit, dar tot nu este cum ar trebui, așa că intenționez ca în viitorul an școlar să fac un calendar de astfel de întâlniri cu scriitorii care au trimis cărți și să le propun elevilor ca, înainte de sosirea acestora la Mizil, fie să citescă o carte a lor, fie un capitol/număr de pagini. De ce? Pentru a fi avizați când scriitorii vor participa la o întâlnire cu elevii noștri și pentru a putea pune întrebări în cunoștință de cauză.

Pe de altă parte, știu că elevii citesc foarte puțin și este dificil să schimbi această tendință devenită stilul lor de viață deoarece "bătălia cu tehnologia" vs educația copiilor și adolescenților este una cu foarte mici sorți de izbândă în ceea ce privește reîntoarcerea la lectura de tip clasic sau din clasici și contemporani. Noi, cei de română, încercăm tot felul de trucuri, dar putem doar ameliora situația.

De fapt, adolescenții de azi (căci la ei mă refer în primul rând) se asociază cu noul val tehnologic (smartphone, rețele sociale și IA) într-un fel în care chiar și creierul lor este "reconfigurat". Sunt niște tineri minunați, la fel ca tinerii din toate timpurile, dar lectura nu mai face parte (în primul rând pentru că cere mult timp, atenție, concentrare prelungită) din preocupările celor mai mulți dintre ei. Sper să reușesc să îmbunătățesc această stare de fapt deoarece, fără lecturi, elevii de azi/maturii de mâine vor avea dificultăți de exprimare/înțelegere, iar comunicarea în diverse ipostaze va avea mult de suferit.

Există o preferință pentru poezie, proză sau dramaturgie?

Sincer, mă bucur când există o preferință pentru... a citi aproape orice. Dintre toate, teatrul este mai viu pentru că-l putem urca pe scenă, poezia se citește repede, dar nu se dau în vânt să o interpreteze și, întrucât nu stăpânesc un limbaj necesar pentru astfel de analize, le este greu să vorbească despre o poezie. Proza, dacă este scurtă, le place și o citesc. Romane întregi mai citesc câțiva. De regulă, eu le dau lista de lecturi în vacanța de vară și, la întoarcerea la școală, în prima săptămână, "povestesc" ce au citit. Este și asta ceva...

M-am referit la autorii și conținuturile din programa de limba și literatura română, în care, la liceu, avem puțini scriitori contemporani, mai ales la proză și teatru. Cei pasionați de lectură chiar citesc scriitori contemporani, dar și aceștia sunt... scriitori străini. Adolescenții își recomandă între ei cărți cu vampiri, lumi galactice, roboți etc. Ei "consumă" mai ales ficțiune axată pe emoții puternice, explorarea identității și lumi fantastice, coperțile și recomandările fiind puternic influențate de comunitățile online (BookTok pe TikTok și BookStagram pe Instagram). Foarte mulți citesc direct în limba engleză că este la modă și îi ajută să o scrie și să o vorbească mai bine. Deși literatura tradusă domină, literatura română contemporană adresată tinerilor (scrisă de autori precum Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Adina Popescu, Horia Corcheș, Lavinia Braniște, Bogdan Alexandru Stănescu, Raluca Poenaru etc.) își găsește public prin recomandările noastre sau cluburile de lectură.

Există scriitori sau opere la care rezonează în mod special?

Da, cum spuneam: elevii își aleg mai ales autori străini și contemporani, dar și clasici străini. Cred că promovarea scriitorilor din această categorie face diferența, promovare incomparabil superioară celor români contemporani. Pe cei clasici trebuie să-i învețe pentru examenul de Bacalaureat, dar nu prea-i citesc. Învață comentariile și atât, deoarece această procedură le aduce punctaj bun la examen, fie la Bacalaureat, fie la Evaluarea Națională.

TikTok, Instagram, Youtube funcționează ca "faruri" de lectură. Tinerii vor să citească aceleași titluri despre care vorbește comunitatea în timp real. De aici și superficialitatea unor alegeri.

Mai cred că întâlnirile cu scriitori contemporani ar putea contribui într-o oarecare măsură la creșterea interesului elevilor pentru scrierile acestora și pentru lectură în general, dar nu ar fi suficient pentru a-i orienta pe elevi și către literatura contemporană sau românească. Poate și temele alese de mulți scriitorii contemporani nu prea îi atrag pe adolescenții noștri. Spun mereu adolescenți deoarece la nivel de gimnaziu elevii citesc mai mult, iar oferta de literatură contemporană este mai bogată, chiar și-n manual sunt mai multe opere de acest fel.

Mai trebuie spus că este o discrepanță vizibilă și consistentă între piața literară românească și cea internațională (predominant anglo-saxonă). Din fericire, recent, piața editorială din România a început să dezvolte un segment puternic de ficțiune țintit spre copii și adolescenți. În timp ce programa școlară pune accent pe literatura clasică românească, care poate părea sau chiar este îndepărtată de realitatea lor), oferta anglo-saxonă acoperă nișe foarte specifice (Romantasy, Dark Academia, Sci-Fi distopic), pe care piața locală abia începe să le exploreze. Gândiți-vă la elevii care studiază cronicarii moldoveni, importanți de altfel pentru a înțelege mai bine evoluția limbii și a literaturii române, dar ale căror texte nu sunt foarte atractive din cauza limbajului arhaic folosit și a unor stângăcii de exprimare.

Nu la fel se întâmplă în Marea Britanie (se poate să fie și în altă parte). Elevii beneficiază de ediții Shakespeare, cum ar fi Shakespeare Made Easy, în care se prezintă textul original pe pagina din stânga și o prelucrare în engleza modernă pe pagina din dreapta, Charles și Mary Lamb, Tales from Shakespeare sau Oxford School Shakespeare, care conține textul original însoțit de note de subsol explicative, glosare pe margine, rezumate de scene și analize de personaje. Toate facilitează înțelegerea, iar elevii se reîntorc la clasici și îi pot citi cu plăcere.

Cum reacționează la întâlnirile cu scriitorii?

Depinde de modul în care sunt organizate aceste întâlniri, foarte importante, de altfel... Elevii au, de regulă, o reacție pozitivă și prietenoasă, dar ea variază în funcție de modul în care este organizată întâlnirea și de cât de deschis, simpatic, relaxat, creativ și cu simțul umorului la purtător este autorul. La început sunt reticenți, dar dacă enumerația anterioară este valabilă, ei devin imediat entuziaști și încep să pună întrebări. Demitizarea este primul pas: scriitorul este om și el, nu doar un nume într-un manual sau pe o copertă de carte, așa că pot urma întrebări despre viața personală a scriitorului: E bogat? Ce muzică ascultă? Merge la fotbal? Pescuiește? Are bicicletă? Răspunsurile contribuie la o apropiere mai mare între invitat și auditoriu. Mai poate fi și nevoia elevilor de validare: unii cochetează cu scrisul, scriu poezii (de obicei) și au nevoie de o părere autorizată în legătură cu textele lor. Totuși, asta se întâmplă mai rar întrucât sunt timizi, reticenți față de reacția colegilor care îi pot ironiza că scriu sau citesc poezii. La fel se întâmplă și la oră.

Când întâlnirea este un dialog relaxat, liber, pe temele de interes ale elevilor și conține și un plăcut și așteptat moment de Q&A, elevii sunt participativi. Scriitorii care vorbesc deschis despre eșecurile lor, despre cărțile care nu le-au ieșit sau despre teme mai puțin vehiculate în școală, câștigă instant atenția și simpatia publicului. Cum spuneam, îmi doresc să organizez astfel de întâlniri în anul școlar care începe. Sper să și reușesc...